Design Art Papers 2025 | No. 13

De asemenea, și discuția privind natura talentului artistic a traversat tradiția culturală occidentală timp de secole, oscilând între interpretările romantice, care privilegiază ideea de inspirație înnăscută, și teoriile contempo- rane care pun accent pe dezvoltare, practică și mediul educațional. Creativitatea, tradițional percepută ca un proces spontan, este redefinită în literatura recentă ca un ansamblu de competențe cognitive și compor- tamentale care pot fi cultivate. Kozbelt, Beghetto și Runco subliniază caracterul modelabil al creativității, evidențiind rolul experiențelor diverse, al exercițiilor de explorare vizuală și al prototipării [3] . Eficienţa programelor ce propun exerciţii de dezvoltare a creativităţii care includ activităţi structurate şi feed- back este confirmată de analize recente- Antonietti, Piz- zingrilli şi Valenti (2020) arată că programele de instru- ire pentru îmbunătățirea creativității combină sarcini de gândire divergentă, reflecțiametacognitivă și narațiunea pentru a sprijini gândirea flexibilă și originală [4] . În pedagogia designului, aceste sarcini de gândire divergentă (în contextul creativității) sunt transpuse în practici ce susțin ideea că procesul creativ este rezul- tatul unui sistem educațional stimulativ și nu doar un atribut înnăscut. Studiul TRAINING PROGRAMS FOR COGNITIVE COMPONENTS OF CREATIVITY: A PRELIMI - NARY STUDY , prezentat la conferința de educație în design (International Conference on Engineering and Product Design Education) a identificat cinci elemente cognitive relevante pentru creativitatea în design: flu - ency, flexibility, originality, elaboration și problem sensitivity [5] . Integrarea activităților orientate spre dezvoltarea gândi- rii divergente [6] – precum sesiunile de brainstorming, provocările de tip negation - în care studenții sunt solicitați să inverseze, să contrazică sau să reformuleze datele inițiale - și exerciții de combinare neobișnuită a unor concepte, obiecte sau situații contribuie la stimu- larea fluenței, de generare rapidă și variată de idei, și a flexibilității cognitive, a capacității de a schimba per- spectiva, strategia sau cadrul conceptual în funcție de cerințele sarcinii. Astfel de activități, integrate siste- matic în demersul didactic, favorizează nu doar extin- derea repertoriului de răspunsuri posibile, ci și consoli- darea abilităților de explorare, reinterpretare și inovare în contexte educaționale diverse dar și de evaluare a creativității prin utilizarea unui feedback continuu care să evalueze nu doar produsul final, ci și procesele de generare a ideilor: câte idei au fost produse (diversitate și originalitate) și de auto-evaluare a creativității. Conceptul de democratizare a designului descrie extin- derea accesului la resurse digitale, hardware şi know- how profesional către utilizatori, transformând modul în care este produsă şi distribuită creativitatea. Într-un ar- ticol anterior subliniam faptul că „astăzi, nu avem scuze când vine vorba de a învăța și de a folosi instrumen- tele de proiectare digitale, de a fi mai eficienți și de a îmbunătăți fiecare etapă a procesului de proiectare” [7] , sugerând că tehnologiile actuale nu doar simplifică procesul de învățare, ci și îl universalizează. Astfel, in- strumente care odinioară erau rezervate specialiștilor sau instituțiilor bine finanțate devin accesibile în mod direct studenților, autodidacților sau comunităților cu Moreover, the discussion regarding the nature of artistic talent has traversed Western cultural tradition for centuries, oscillating between romantic interpretations, which emphasize the idea of innate inspiration, and contemporary theories, which focus on development, practice, and the educational environment. Creativity, traditionally perceived as a spontaneous process, is redefined in recent literature as a set of cognitive and behavioral skills that can be cultivated. Kozbelt, Beghetto, and Runco emphasize the malleable nature of creativity, highlighting the role of diverse experiences, visual exploration exercises, and prototyping [3] . The effectiveness of programs that propose creativity- development exercises , which include structured activities and feedback, is confirmed by recent analyses. Antonietti, Pizzingrilli, and Valenti (2020) show that training programs aimed at enhancing creativity combine divergent thinking tasks, metacognitive reflection, and narration to support flexible and original thinking [4] . In design pedagogy, these divergent thinking tasks (in the context of creativity) are translated into practices that support the idea that the creative process is the result of a stimulating educational system, and not merely an innate attribute. The study TRAINING PROGRAMS FOR COGNITIVE COMPONENTS OF CREATIVITY: A PRELIMINARY STUDY , presented at the International Conference on Engineering and Product Design Education, identified five cognitive elements relevant to creativity in design: fluency, flexibility, originality, elaboration, and problem sensitivity [4] . The integration of activities aimed at developing divergent thinking [6] — such as brainstorming sessions, negation -type challenges (where students are asked to invert, contradict, or reformulate initial data), and exercises involving the unusual combination of concepts, objects, or situations—contributes to stimulating fluency (the rapid and varied generation of ideas) and cognitive flexibility (the ability to change perspective, strategy, or conceptual framework according to task requirements). When systematically integrated into the didactic process, such activities favor not only the expansion of the repertoire of possible responses but also the consolidation of exploration, reinterpretation, and innovation skills in diverse educational contexts. They also support the evaluation of creativity through the use of continuous feedback that assesses not only the final product but also the idea generation processes: howmany ideaswere produced (diversity and originality) and the student's self-assessment of creativity. The concept of design democratization describes the expansion of access to digital resources, hardware, and professional know-how to users, transforming the way creativity is produced and distributed. In a previous article, we emphasized that „today, we have no excuses when it comes to learning and using digital design tools, being more efficient, and improving every stage of the design process” [7] , suggesting that current technologies notonlysimplify the learningprocessbutalsouniversalize it. Thus, tools that were once reserved for specialists or well-funded institutions are becoming directly accessible to students, autodidacts, or communities with minimal infrastructure. On the same topic, Lal (2019) highlights Img. 4 / Tomescu Maria_Design de Bijuterie_An 2 (1) Img. 4 / Tomescu Maria_Design de Bijuterie_An 2 (2) 41 40 / / / / Caiete de Arte și Design / nr. 13 / 2025 / / / / Publicație a Centrului de Cercetare și Creație în Artele Decorative și Design / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / /