Design Art Papers 2025 | No. 13

spațiu, ce poate configura o formă sculpturală unitară, compusă din elemente plastice repetitive modulare sau din aceeași familie formală. Compozițiile spațiale în domeniul ceramicii artistice pot configura direcții generale de asamblare, mai mult sau mai puțin ab- stractractizate. Astfel, compozițiile figurative cu carac- ter structural pot purta la rândul lor diverse amprente stilistice, precum cele geometrizate sau organice, de expresie figurative sau abstracte, cu elemente decora- tive sau plastice. Tema reprezintă un exercițiu de vizualizare la scară mare a unității construite din elemente sau frag- mente similare, rasunzând demersului creativ de cer- cetare a domeniului. Aceasta formează o experiență conceptuală individuală prin studiu și exemplificare, iar transpunerea și definitivarea lucrării vizează un de- mers explicit a relației unitare între detaliu și ansamblu compozițional. Structura reprezintă o schemă compozițonală de an- samblu după care sunt dispuse elementele care o compun. Unitatea ansamblului structural plastic este reprezentată de capacitatea elementelor de a consti- tui un întreg coerent, astfel încât compoziția să devină unitară și echilibrată într-un sens logic sau formal, în care să se poată adauga sau scoate un element din in- treg, fară a afecta compoziția. Expresivitatea formelor poate fi obţinută, modificând economia echilibrului dintre conținut şi formă, printr- o abatere de la realitatea ei. Un exemplu în acest caz este tehnica deformării care funcționează ca un instru- ment de intensificare a expresiei artistice. Aceasta pre- supune distanțarea intenționată de realismul obiectiv pentru a favoriza o proiecție vizuală a trăirilor interio- are. Transpunerea universului afectiv asupra formei reprezintă o constantă de tip expresionist, întâlnită în istoria artei din preistorie și până în contempora- neitate. Prin urmare, acest procedeu liber de defor- mare oferă expresivitate supunând forma plastică la contorsionări sau supradimensionări, transformându- le în forme decorative abstracte. La rândul ei, stilizarea prin metoda simplificării volumelor produce o trans- formare a expresivităţii formei, cum se întâmplă în ca- zul modelajului cu ajutorul unor intervenţii mecanice asupra proporţiilor, printr-un atac deformator al volu- melor pe care o degajă subiectul lucrării. În epoca modernă materialele ceramice au o importanţă mare, astfel încât lipsa acestora ar fi ceva de neimaginat în viaţa de zi cu zi. Începând cu perioa- da anilor 1950, cercetătorii tehnologi s-au concentrat pe dezvoltarea materialelor şi produselor ceramice, pe îmbunătățirea proprietăților acestora, pe calitatea estetică, şi mai ales pe diversificarea domeniilor în care acestea vor fi utilizate. Materia şi materialele utilizate în procesul creaţiei defineşte adesea poziţia artistului faţă de raportul între universul real şi cel estetic, asu- pra timpului ca valoare absolută, a condiţiei fiinţei pre- cum şi asupra operei sale în general. [1] Fiecare material impune, pentru prelucrare, condițiile sale specifice. Un alt rol definitoriu în materializarea obiectelor ce- ramice il are tehnica sau metoda de lucru. Amprenta tehnicii trebuie să exprime personalitatea materialului. Posibilităţile de compunere a obiectului ceramic sunt plastic organism - namely, a structure developed in space that can configure a unified sculptural form, composed of repetitive modular plastic elements or elements belonging to the same formal family. Spatial compositions in the field of artistic ceramics can establish general directions of assembly, more or less abstracted. Thus, figurative compositions with a structural character may in turn bear various stylistic imprints, such as geometrized or organic approaches, with figurative or abstract expression, incorporating decorative or plastic elements. The theme represents an exercise in large-scale visualization of a unified construction made up of similar elements or fragments, reflecting a creative research- oriented approach to the field. It constitutes an individual conceptual experience developed through study and practical exemplification, while the transposition and completion of the work aim at an explicit exploration of the unified relationship between detail and the overall composition. The structure represents an overall compositional scheme according to which its constituent elements are arranged. The unity of the structural plastic ensemble lies in the capacity of its elements to form a coherent whole, so that the composition becomes unified and balanced in a logical or formal sense, one in which an element can be added to or removed from the whole without affecting the integrity of the composition. The expressiveness of forms can be attained by reconfiguring the balance between content and form, through a deliberate deviation from objective reality. An example in this regard is the technique of deformation, which functions as a means of intensifying artistic expression. It involves a deliberate distancing from objective realism in order to favor a visual projection of inner experiences. The transposition of the affective universe onto form represents an expressionist constant, encountered throughout art history from prehistory to the contemporary period. Therefore, this free process of deformation generates expressiveness by subjecting the plastic form to contortions or oversized proportions, transforming it into abstract decorative shapes. In turn, stylization through the simplification of volumes produces a transformation in the expressiveness of form, as occurs in modeling through mechanical interventions on proportions, through a deforming manipulation of the volumes generated by the subject of the work. In the modern era, ceramic materials hold great importance, to the point that their absence would be unimaginable in daily life. Since the 1950s materials researchers and technologists have focused on the development of ceramic materials and products, improving their properties, enhancing their aesthetic quality, and, above all, diversifying the fields in which they are used. The matter and materials employed in the creative process often define the artist’s stance regarding the relationship between the real and the aesthetic universe, the perception of time as an absolute value, the condition of being, as well as his work itself in general. [1] Each material imposes its own specific conditions for processing. Another defining role in the materialization of ceramic Fig. 1 / Gloria Grati, Totul nu este ce apare a fi, instalație ceramică , detaliu 73 72 / / / / Caiete de Arte și Design / nr. 13 / 2025 / / / / Publicație a Centrului de Cercetare și Creație în Artele Decorative și Design / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / /