Design Art Papers 2025 | No. 13

Ștefan GAIE Kalós, sau despre frumos înainte de nașterea esteticii / Kalós, or about the beautiful before the birth of aesthetics Cuvinte cheie / frumosul; binele; arta; Antichitate; Evul Mediu; estetică; Rezumat / Miza acestui articol este aceea de a aduce puțină lumină în modul în care a fost înțeles frumosul în epoci anterioare epocii moderne, în special în Antichitate și în Evul Mediu, și astfel, de a ne reaminti faptul că, chiar dacă istoriile esteticii încep cu Antichitatea greacă, atât vechii greci cât și medievalii înțelegeau prin fumos ceva diferit față de noi, modernii. Primii care au rostit cuvântul „frumuseţe” în limba a ceea ce va deveni limba culturii europene, au fost vechii greci: ei au spus kalós . Nu au fost, bineînţeles, singu- rii. Acelaşi cuvânt, dar purtător ale unor semnificaţii esenţial diferite, a fost rostit şi în limba altor culturi. Acesta este sensul în care Crispin Sartwell identifică „şase nume ale frumuseţii”, fiecăruia dedicându-i câte un capitol în cartea sa care poartă chiar acest titlu: Six Names of Beauty . Avem astfel: (1) Beauty (engleză, „obiectul dorinţei”); (2) Yapha (ebraică, „prosperitate”, „strălucire”); (3) Sundara (sanscrită, „sfinţenie”); (4) To Kalón (greacă, „idee”, „ideal”); (5) Wabi-Sabi (japoneză, „smerenie”, „imperfecţiune”); (6) Hozho (navaho, „sănătate”, „armonie”) [1] . Kalós este un cuvânt dificil. Dacă vechii greci nu aveau un cuvânt pentru artă, aveau în schimb un cuvânt pentru a numi frumuseţea. Kalós este un cuvânt venerabil, mult mai vechi şi mai nobil decât cel de „artă”, atât de im- portant încât filosofia clasică occidentală l-a considerat ca fiind unul dintre cele trei concepte fundamentale ale fiinţării umane, alături de adevăr şi bine, fiind deci unul dintre celemai importante concepte nu numai ale filoso- fiei, ci într-un sens mai larg, ale societăţii antice greceşti. Ceea ce vrem să spunem şi ceea sperăm că va reieşi în continuare, este că prezenţa acestui cuvânt în limba greacă nu face în nici un caz mai accesibilă înţelegerea The word „beauty” was spoken for the first time in the language that would become the language of European culture by the ancient Greeks; they called it kalós . They were certainly not the only ones. The same word, though carrying essentially different meanings, appears across multiple cultures as well. This is the perspective from which Crispin Sartwell identifies „ six names of beauty ,” each of which he devotes a chapter to in his book bearing precisely this title: Six Names of Beauty : (1) Beauty (English, „the object of desire”); (2) Yapha (Hebrew, „prosperity,” „brightness”); (3) Sundara (Sanskrit, „holiness”); (4) To Kalón (Greek, „idea,” „ideal”); (5) Wabi-Sabi (Japanese, „humility,” „imperfection”); (6) Hozho (Navajo, „health,” „harmony”) [1] . Kalós is a difficult word. Although the ancient Greeks lacked a word corresponding to our modern concept of art, they had instead a word to designate beauty. Kalós is a venerable word, far older and nobler than „art,” so important that classical Western philosophy considered it one of the three fundamental concepts of human existence, alongside truth and good, making it one of the most important concepts not only of philosophy but more broadly of ancient Greek society. What we want to say, and what we hope will become clear in what follows, is that the Keywords / Beauty, Good, Art, Antiquity, Aesthetics; Summary / The aim of this article is to shed light on how beauty was understood in periods prior to the modern age, especially in Antiquity and the Middle Ages, and thus to remind us that, even though the histories of aesthetics begin with ancient Greece, both the ancient Greeks and medieval thinkers understood beauty differently from the way it is understood by us, moderns. 101