Design Art Papers 2025 | No. 13

XIV-lea [12] , ale cărui însemne ale puterii zac împrăștiate în jurul său. În partea superioară a compoziției apare și de această dată zeul Apollo în carul său solar, el fiind și aici un simbol al puterii Coroanei. Perimetrul întregii scene eliptice este completat de figuri mitologice, alegorii ale anotimpurilor, precum și de cele douăsprezece semne ale zodiacului. Acestea sunt integrate armonios în narativul compozițional, reprezentările lor circulând prin aglomerarea de perso- naje ce se revarsă din cadrul lucrării. Motivele zoomorfe se remarcă prin naturalism, în special Berbecul, Taurul și Racul, pe când Fecioara și Săgetătorul sunt reprezen- tate drept personaje mitologice pline de eroism. În acest context, zodiacul un rol dublu: în primul rând, el face parte din alegoria universală a timpului, completând și de această dată prezența lui Apollo; apoi, el întregește procesiunea figurilor mitologice prin contribuția cărora este consolidată istoria legitimității politice. Grandioasa frescă a lui Thornhill este ultima apariție de asemenea anvergură a motivelor astrologice în cadrul programelor decorative ale spațiilor publice până spre finalul secolului al XIX-lea. Exemplele sporadice de final de secol XVII și XVIII se rezumă adeseori la schițe de pro- iecte ce nu ajung să fie realizate, sau la obiecte decora- tive de importanță secundară, precum tapiserii sau mici panouri ornamentale al cărui autor rămâne anonim. Însă anul 1803 marchează un eveniment aparte, asupra căruia ne vom opri în cele ce urmează. Senatul francez cumpără seria Semnele Zodiacului (1641) [13] a artis- tului flamand Jacob Jordaens [14] , pe care le instalează în Galeria de Est a Palatului Luxemburg din Paris. Cele douăsprezece panouri sunt montate într-o ordine neobișnuită, începând cu zodia Balanței și sfârșind cu cea a Fecioarei [15] . Semnele Zodiacului sunt un exemplu dis- tinctiv al alegoriei mitologice de factură barocă, demon- strând totodată caracteristicile stilistice specific flaman- de. Jordaens abordează tema în maniera sa consacrată, remarcabilă prin acel contrast dintre pensulația lejeră și abundența detaliilor, precum și prin coloritul luminos și expresiv. Seria este un adevărat de exercițiu al desenului în raccourci , personajele fiind redate în poziții teatrale, în perspectivă montantă. Cele douăsprezece scene ale zodiacului se bazează pe episoade ale mitologiei antice sau activități specifice a- notimpurilor, în care motivul astrologic este uneori inte- grat în narativul imaginii, alteori fiind doar sugerat prin corespondența cu subiectul reprezentat. Astfel, pentru luna septembrie Jordaens alege să reprezinte un per- sonaj feminin ce ține un corn al abundenței din care se revarsă roadele recoltei anuale, în cealaltă mână ținând simbolul Balanței. Scena lunii aprilie înfățișează Răpirea Europei , Taurul încununat cu flori făcând, în acest caz, parte integrantă din episodul mitologic. La fel este și ca- zul lunii decembrie, unde Capricornul este asociat figurii Amalteei. În luna august Leul este evocat cu ajutorul lui Hercule, printr-o aluzie la înfrângerea leului din Nemea, a cărui blană este parțial vizibilă pe umărul eroului. Scena este completată de un alt personaj masculin ce poartă un snop de grâu, cu siguranță o alegorie a recoltei. Este puțin plauzibil ca includerea acestor lucrări baroce în cadrul unei instituții publice de secol XIX să subscrie unui program intenționat de reintegrare a temelor astro- Louis XIV [12] , whose symbols of power lie scattered around him. At the top of the composition, the god Apollo appears once again in his solar chariot, symbolizing the power of the Crown. The perimeter of the entire elliptical scene is filled with mythological figures, allegories of the seasons, and the twelve signs of the zodiac. These are harmoniously integrated into the compositional narrative, their representations circulating through the agglomeration of characters that overflow from the work. The zoomorphic motifs stand out for their naturalism, especially Aries, Taurus, and Cancer, while Virgo and Sagittarius are represented as heroic mythological characters. In this context, the zodiac plays a dual role: first, it is part of the universal allegory of time, once again complementing the presence of Apollo; second, it completes the procession of mythological figures whose contribution consolidate the history of political legitimacy. Thornhill's grandiose fresco is the last appearance of such significance of astrological motifs in the decorative programs of public spaces until the end of the 19th century. Sporadic examples from the late 17th and 18th centuries are often limited to sketches of projects that were never realized, or to decorative objects of secondary importance, such as tapestries or small ornamental panels whose authors remain anonymous. However, the year 1803 marks a special event, which we will discuss below. The French Senate purchased the series Signs of the Zodiac (1641) [13] by the Flemish artist Jacob Jordaens [14] and installed it in the East Gallery of the Luxembourg Palace in Paris. The twelve panels are assembled in an unusual order, starting with the sign of Libra and ending with that of Virgo [15] . The Signs of the Zodiac are a distinctive example of Baroque mythological allegory, while also demonstrating specific Flemish stylistic characteristics. Jordaens approaches the theme in his own artistic manner, remarkable for the contrast between light brushwork and abundant detail, as well as bright and expressive colors. The series is a true exercise in raccourci drawing, with the characters rendered in theatrical poses, in a rising perspective. The twelve scenes of the zodiac are based on episodes from ancient mythology or activities specific to the seasons, in which the astrological motif is sometimes integrated into the narrative of the image, and sometimes only suggested through correspondence with the represented subject. Thus, for the month of September, Jordaens chooses to depict a female character holding a cornucopia from which the fruits of the annual harvest spill out, while in her other hand she holds the symbol of Libra. The scene for April depicts the Abduction of Europa , with the bull crowned with flowers forming an integral part of the mythological episode. The same is true for December, where Capricorn is associated with the figure of Amalthea. In August, Leo is evoked with the help of Hercules, through an allusion to the defeat of the Nemean lion, whose skin is partially visible on the hero's shoulder. The scene is completed by another male character carrying a sheaf of wheat, certainly a harvest allegory. It is unlikely that the inclusion of these Baroque works in a 19th-century public institution was part of a deliberate Fig. 4 / Edward Burne-Jones, Luna Martie , cărbune pe hârtie, ca. 1866 143 142 / / / / Caiete de Arte și Design / nr. 13 / 2025 / / / / Publicație a Centrului de Cercetare și Creație în Artele Decorative și Design / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / /