Design Art Papers 2025 | No. 13

și creează iluzia unui atrium acoperit de cerul înstelat. Compoziția are la bază o interpretare a sistemului solar, corpul de iluminat din centrul său evocând Soarele. În ju- rul acestuia sunt marcate orbitele circulare ale celor opt planete [20] , însoțite de câte o notă explicativă. Perimetrul este dominat de banda circulară a zodiacului, ce conține atât siluetele stilizate ale zodiilor, cât și semnul grafic asociat fiecăreia dintre ele. Întreaga boltă este presărată cu stele iar imaginea este completată de apariția unei comete și o reprezentare a Căii Lactee. Toate aceste elemente sunt redate cu au- riu pe un fundal pictural albastru, ce își găsește ecou în spațiile tranziționale de pe suprafața peretelui. Întreaga încăpere este dominată de acest contrast strălucitor din- tre albastru, roșu și brun închis, susținut de liniatura aurie ce delimitează panourile decorative. În final, Salonul de Muzică devine o expresie arhitecturală ce reflectă prac- tica artistică a lui Franz von Stuck, o interpretare Seces- sion a esteticii de factură antică. Un alt exemplu de temă astronomic-astrologică regăsim în Grand Central Terminal din New York, a cărei impresionantă pictură murală a fost proiectată de Paul Helleu [21] în 1912. Abordarea lui Helleu se plasează la granița dintre tradițional și modern, amintind pe de-o parte de frescele-horoscop din perioada renascentistă, dar apropiindu-se stilistic de ilustrația contemporană. Pe un fundal albastru-verzui este reprezentat un segment al eclipticului, de la Vărsător la Rac, precum și constelațiile Pegas și Orion. Acestea sunt modelate cu ajutorul unei li- niaturi aurii uniforme, ce schițează iconografiile clasice ale celor opt constelații înfățișate. Cerul înstelat este presărat cu mici surse de iluminat, pentru a accentua efectul de- corativ al acestora în spațiul vast al sălii. Bolta acestei gări aglomerate din New York constituie un pas notabil în reintegrarea elementelor cosmice – fie ele astronomice sau astrologice – în cadrul arhitec- turii publice. Însă demersul nu este singular în spațiul american. Motivele zodiacale apar și în lucrarea Zeii Păgâni (1895) a lui John Singer Sargent [22] , de această dată ele fiind integrate într-un complex iconografic ce evocă sursa istorică a practicii astrologice. Opera face parte din ansamblul mural intitulat Triumful Religiei , proiectat de artist pentru Biblioteca Publică din Bos- ton, și ocupă una din bolțile semicirculare ale spațiului. Zeii Păgâni fac subiectul unei compoziții complexe ale cărei numeroase elemente sunt centrate în jurul a trei figuri din mitologia antică a Orientului Apropiat. Zeița Astarte este înfățișată în partea dreaptă, învăluită în țesături albastre diafane și odihnindu-se pe cornul lunii. În partea opusă îl regăsim pe Moloh, idolul cu cap de taur al Cananeenilor, la picioarele căruia ar- tistul adaugă figura mumificată a unui faraon. Un al treilea personaj se ascunde în fundal, de-a lungul în- tregii compoziții. Această zeiță întunecată de inspirație egipteană pare a fi o personificare a bolții cerești. Pe piept poartă stelele și discul auriu al zodiacului, ce marchează centrul geometric al lucrării. Simbolurile zodiacale sunt abordate de asemenea într-o manieră reminiscentă hieroglifelor egiptene, însă nu putem distinge iconografiile tuturor celor douăsprezece semne, ele fiind parțial obturate de alte elemente compoziționale. the illusion of an atrium covered by the starry sky. The composition is based on an interpretation of the solar system, with the light fixture in its center evoking the Sun. Around it, the circular orbits of the eight planets are outlined [20] , each accompanied by an explanatory note. The perimeter is dominated by the circular band of the zodiac, which contains both the stylized silhouettes of the zodiac signs and the graphic symbol associated with each of them. The entire vault is sprinkled with stars, and the image is completed by the appearance of a comet and a representation of the Milky Way. All these elements are rendered in gold on a blue pictorial background, which is echoed in the transitional spaces on the wall surface. The entire roomis dominatedby this striking contrast between blue, red, and dark brown, supported by the golden lines that delineate the decorative panels. Ultimately, the Music Room becomes an architectural expression that reflects Franz von Stuck's artistic practice, a Secessionist interpretation of ancient aesthetics. Another example of an astronomical-astrological theme can be found in New York's Grand Central Terminal, whose impressive mural was designed by Paul Helleu [21] in 1912. Helleu's approach finds the boundary between traditional and modern, reminiscent of Renaissance horoscope frescoesontheonehand, but stylisticallycloser to contemporary illustration on the other. Against a blue- green background, a segment of the ecliptic is depicted, from Aquarius to Cancer, as well as the constellations Pegasus and Orion. These are modeled using uniform golden lines, that sketch the classical iconography of the eight depicted constellations. The starry sky is dotted with small sources of light to accentuate their decorative effect in the vast space of the hall. The vaulted ceiling of this busy New York train station is a significant step in the reintegration of cosmic elements—astronomical and astrological—into public architecture. However, this approach is not unique in the United States. Zodiac motifs also appear in John Singer Sargent's work The Pagan Gods (1895) [22] , this time integrated into an iconographic complex that evokes the historical origins of astrological practice. The work is part of the mural ensemble entitled The Triumph of Religion , designed by the artist for the Boston Public Library, and occupies one of the semicircular vaults of this space. The Pagan Gods are the subject of a complex composition whose numerous elements are centered around three figures from the ancient mythology of the Near East. The goddess Astarte is depicted on the right, wrapped in diaphanous blue fabrics and resting on the crescent moon. On the opposite side is Moloch, the bull-headed idol of the Canaanites, at whose feet the artist adds the mummified figure of a pharaoh. A third character hides in the background, throughout the entire composition. This Egyptian-inspired dark goddess seems to be a personification of the celestial vault. She wears the stars and the golden disc of the zodiac on her chest, which marks the geometric center of the painting. The zodiacal symbols are also approached in a manner reminiscent of Egyptian hieroglyphs, but we cannot distinguish the iconographies of all twelve signs, as they are partially obscured by other compositional elements. Fig. 7 / John Singer Sargent, Zeii Păgâni , Biblioteca Publică din Boston, 1895 147 146 / / / / Caiete de Arte și Design / nr. 13 / 2025 / / / / Publicație a Centrului de Cercetare și Creație în Artele Decorative și Design / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / /