Design Art Papers 2025 | No. 13

Însă Zeii Păgâni nu este un elogiu al cunoștințelor de origine antică ci, dimpotrivă, lucrarea stă sub semnul unui avertisment provenit din Psalmul 106: „ Ei au uitat pe Dumnezeu, Mântuitorul lor, care făcuse lucruri mari în Egipt. Și au slujit idolilor lor: care au fost o capcană pentru ei. Da, au sacrificat pe fiii și fiicele lor diavolilor și au vărsat sânge nevinovat: chiar sângele fiilor și fiicelor lor, pe care i-au sacrificat idolilor din Canaan. De aceea mânia Domnului s-a aprins împotri - va poporului Său: și I-a dat în mâinile păgânilor: și cei care îi urau au domnit asupra lor. Dușmanii lor i-au asuprit și i-au subjugat sub stăpânirea lor. Cu toate acestea, El a luat în considerare suferința lor când le-a auzit strigătele: și și-a amintit de legământul Său cu ei. ” [23] John Singer Sargent pare a trata tema sa de inspirație păgână tocmai în acel spirit specific secolului al XIX-lea, unde atracția pentru misticismul oriental întâlnește prejudecățile de factură creștină deja sedi- mentate. Zeii săi pretind venerație și teamă, arătându- ne cum, din umbra istoriei, ei încă au potențialul de a reprezenta o oglindă a viitorului. Evoluția programelor decorative ce integrează mo- tive astrologice ne dezvăluie parcursul sinuos al confluenței dintre aceste arte între secolele XVII–XIX, marcat de negocieri subtile între tradiție și moderni- tate. În ansamblurile baroce, zodiacul și imaginarul cosmic contribuie la glorificarea puterii monarhice, acționând încă drept instrument al legitimării politice. În spațiile academiste ale secolului al XIX-lea, simbo- lurile astrologice sunt fie recuperate din rațiuni patri- moniale, fie adaptate în cheie ornamentală, semn al detașării progresive față de substratul lor divinatoriu. În cele din urmă, în proiectele de la tranziția dintre secolele XIX și XX, precum Villa Stuck sau Grand Cen - tral Terminal , ele reapar într-o formă resemnificată, ca repere ale unei sensibilități moderne. În acest mod, motivele astrologice, chiar desprinse de vechile lor funcții, continuă să structureze imaginarul vizual al interiorului occidental, devenind un indicator semnifi- cativ al modului în care societatea își reconfigurează și renegociază continuu poziția în vechiul cosmos viu. However, The Pagan Gods is not a eulogy to ancient knowledge; on the contrary, the work bears the mark of a warning from Psalm 106: „ They forgat (sic!) God their savior which had done great things in Egypt. And they served their idols: which were a snare unto them. Yea, they sacrificed their sons and their daughters unto devils and shed innocent blood: even the blood of their sons and of their daughters whom they sacrificed unto the idols of Canaan. Therefore was the wrath of the Lord kindled against His people: and He gave them into the hand of the heathen: and they that hated themruled over them. Their enemies also oppressed them and they were brought into subjection under their hand. Nevertheless He regarded their affliction when He heard their cry: and He remembered for them His covenant. ” [23] John Singer Sargent seems to treat his pagan-inspired theme in a spirit specific to the 19th century, where the attraction for Eastern mysticism meets deeply rooted Christian prejudices. His gods demand veneration and fear, showing us how, from the shadows of history, they still have the potential to represent a mirror of the future. The evolution of decorative designs that integrate astrological motifs reveals the winding path of the confluence between these arts between the 17th and 19th centuries, marked by subtle negotiations between tradition and modernity. In Baroque ensembles, the zodiac and cosmic imagery contribute to the glorification of monarchical power, still acting as an instrument of political legitimization. In the academic spaces of the 19th century, astrological symbols are either recovered for heritage reasons or adapted in an ornamental key, a sign of progressive detachment from their divinatory substrate. Finally, in projects from the transition between the 19th and 20th centuries, such as Villa Stuck or Grand Central Terminal , they reappear in a re-signified form, as landmarks of a modern sensibility. Thus, astrological motifs, even detached from their old functions, continue to enrich the visual imagery of the Western interior, becoming a significant indicator of how society continually reconfigures and renegotiates its position in the old living cosmos. NOTE / END NOTES [1] „(...) his household, the chateau of Versailles, was the state in microcosm.” (traducere Iulia Părăușanu); Vernon Hyde Minor, Baroque & Rococo: art & culture , Editura Prentice-Hall, Upper Saddle River, N.J., 1999, p. 327. [2] ”For Louis, art became not just an expression of grandeur and splendor, it functioned at the same time as a tool of repression.” (traducere Iulia Părăușanu); ibidem, p. 331. Represiunea constă, printre altele, în suspendarea însoțitorilor regelui în universul artificial și activitățile de divertisment de la Versailles, toate desfășurate în acest cadru al splendorii artistice; prin această izolare față de lumea exterioară, ei devin lipsiți de influență reală asupra realității politice cotidiene. Subiectul este abordat și în Germain Bazin, The baroque: principles, styles, modes, themes , Editura W.W. Norton & Company, New York, 1968, p. 306. [3] Ritualuri precum rutina sa matinală, ce face aluzie la călătoria zeului Apollo pe bolta cerească; Vernon Hyde Minor, op. cit. , p. 331. [4] Claude Audran cel Tânăr (1639 – 1684), pictor și gravor francez, membru al unei familii cu o bogată tradiție artistică; https://www.britishmuseum.org/collection/term/BIOG17858, accesat: 02.12.2025. [5] Jean-Baptiste de Champaigne (1631-1681), pictor și decorator francez; https://en.chateauversailles.fr/ discover/estate/palace/king-state-apartment#the-mercury-room, accesat: 02.12.2025. [6] Charles de La Fosse (1636 – 1716), pictor francez, elev al lui Charles Le Brun; https:// en.chateauversailles.fr/node/5920/charles-fosse, accesat: 02.12.2025. [7] Să ne amintim ocaziile cu care Nicolas Poussin integrează acest motiv în operele sale: Helios și Phaeton cu Saturn și cele patru anotimpuri (1629-30), Imperiul Florei (1631) sau Triumful lui Bacchus (1636); este posibil ca Charles de La Fosse să fi fost influențat direct de aceste reprezentări. [8] În cadrul căreia nu regăsim însă un motiv astrologic recognoscibil. [9] Sfera lui Delure se bazează pe modelul geocentric al lui Claudius Ptolemeu, și nu pe cel heliocentric al lui Copernicus, ce devenise la momentul respectiv acceptat în mediul științific european; putem astfel intui persistența unui substrat astrologic al acestui obiect, dat fiind faptul că din punct de vedere pur astronomic el este deja învechit; https://artsandculture.google.com/story/sciences-at-versailles-part-2-astronomy- queen-of-sciences-palace-of-versailles/rAXRnpjEa-CTKw?hl=en, accesat: 02.12.2025. [10] Sir James Thornhill (1675/6 – 1734), pictor englez, reprezentant al Barocului; https://ornc.org/stories/ who-was-james-thornhill/, accesat: 02.12.2025. [11] Germain Bazin îl numește „(...) singurul mare ansamblu de pictură barocă engleză comparabilă cu cele ale Franței și Italiei”; „(...) the only great ensemble of English baroque painting comparable to that of Germany and Italy.” (traducere Iulia Părăușanu); Germain Bazin, op.cit., p. 323; ansamblul mai este supranumit și „Capela Sixtină a Marii Britanii”; https://ornc.org , accesat: 27.06.2025. [12] Cu siguranță o aluzie la conflictele dintre Franța și Marea Britanie din această perioadă, precum Războiul de nouă ani (1688 – 1697) și poate chiar Războiul Succesiunii Spaniole (1701 – 1714). [13] Cele douăsprezece lucrări au fost inițial realizate pentru locuința din Antwerp a artistului; https://www.senat.fr/connaitre-le-senat/lhistoire-du-senat/jordaens-au-palais-du-luxembourg.html , accesat: 1.07.2025. [14] Jacob Jordaens (1593 – 1678), artist flamand, reprezentant al Barocului; Marco Bussagli; Mattia Reiche, Baroque & Rococo , Editura Sterling Publishing, Chicago, 2009 [15] Această ordine urmărește noul calendar al Republicii Franceze, adoptat în timpul Revoluției; scopul acestuia ar fi fost debarasarea de asocieri religioase și presupune reorganizarea completă a structurii temporale de peste an; calendarul începe în data echinocțiului de toamnă, 22 septembrie, ziua proclamării Republicii Franceze; considerat extrem de nepractic și nepopular, acest calendar va dispărea odată cu regimul lui Napoleon Bonaparte; https://www.britannica.com/science/French-republican- calendar, accesat: 1.07.2025. [16] Luc-Olivier Merson (1846 – 1920), pictor și ilustrator, reprezentant al Academismului francez; https:// artsandculture.google.com/entity/luc-olivier-merson/m0499xs?hl=en, accesat: 02.12.2025. [17] Annibale Brugnoli (1843 – 1915), pictor italian, autor a numeroase fresce realizate pentru diverse instituții publice; https://artsandculture.google.com/entity/m0_1d1j3?hl=es , accesat: 02.12.2025. [18] Programul astrologic al Sălii Zodiac este gândit în detaliu, el fiind completat chiar de o serie de douăsprezece scaune sculptate cu semnele zodiacului, fiecare fiind reprezentat cu atributele sale specifice. [19] Franz von Stuck (1863 – 1928), pictor, sculptor și arhitect german, reprezentant al Simbolismului; https://artsandculture.google.com/entity/franz-stuck/m05zw3c?hl=en; accesat: 02.12.2025. [20] Observăm cum Franz von Stuck apelează la un sistem heliocentric; Pământul este reprezentat astfel drept una dintre planete; apar de asemenea planetele Uranus și Neptun, recent apărute în înțelegerea astronomică a secolului al XIX-lea. [21] Paul César Helleu (1859 – 1927), artist și designer francez; https://artsandculture.google.com/entity/ paul-c%C3%A9sar-helleu/m088kb5?hl=en, accesat: 02.12.2025. [22] John Singer Sargent (1856 – 1925), pictor american cu o abordare proprie a Realismului ce evocă uneori influențe impresioniste; https://artsandculture.google.com/entity/john-singer-sargent/ m0qdx4?hl=en, accesat: 02.12.2025. [23] „They forgat God their savior which had done great things in Egypt. And they served their idols: which were a snare unto them. Yea, they sacrificed their sons and their daughters unto devils and shed innocent blood: even the blood of their sons and of their daughters whom they sacrificed unto the idols of Canaan. Therefore was the wrath of the Lord kindled against His people: and He gave them into the hand of the heathen: and they that hated them ruled over them. Their enemies also oppressed them and they were brought into subjection under their hand. Nevertheless He regarded their affliction when He heard their cry: and He remembered for themHis covenant.” (traducere Iulia Părăușanu); textul se regăsește pe banda de pe latura stângă a lucrării lui Sargent. 149 148 / / / / Caiete de Arte și Design / nr. 13 / 2025 / / / / Publicație a Centrului de Cercetare și Creație în Artele Decorative și Design / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / /