Design Art Papers 2025 | No. 13

Amploarea și valoarea colecției de artă a lui Alexandru Bogdan-Pitești au fost intens comentate atât în cercu- rile culturale și artistice ale epocii, cât și în publicațiile și literatura de specialitate, fiind considerate un reper al mecenatului artistic românesc de la începutul secolului al XX-lea. Din galeria de artiști remarcabili care au contri- buit la conturarea acestui patrimoniu desosebit a făcut parte și sculptorul Constantin Brâncuși, ale cărui lucrări timpurii au fost susținute și promovate de colecționar. Contextul care a făcut posibilă întâlnirea dintre Con- stantin Brâncuși și Alexandru Bogdan-Pitești pare să conțină mai multe versiuni, aspect ce evidențiază atât caracterul fragmentar, cât și latura anecdotică a surselor de la acea vreme. Potrivit unei ipoteze avansată de anumiți cercetători și biografi ai lui Constantin Brâncuși, anul 1908 ar reprezenta momentul inițial al apropie- rii dintre sculptor și colecționarul Alexandru Bogdan- Pitești, deși această variantă nu are o confirmare bine fundamentată. În schimb, o întâlnire directă între cei doi este plasată de unele surse în anul 1909, fiind mediată de pictorița Cecilia Cuțescu-Stork, o prietenă apropiată a celor două personalități și, totodată, o figură centrală a vieții artistice bucureștene. Brâncuși ar fi fost introdus în cercul colecționarului cu prilejul organizării expoziției Societății „Tinerimea Artistică”, în cadrul căreia a fost in- vitat să expună. La acest eveniment, Al. Bogdan-Pitești s-a arătat interesat de o sculptură [2] a artistului pe care a și achiziționat-o. Lucrarea care a intrat în patrimoniul colecției sale a fost Cap de copil sau Studiu de copil - așa cum a denumit-o istoricul Nicolae Iorga în prefața redactată pentru catalogul expoziției [3] . Observațiile critice ale colecționarului în legătură cu această sculptură nu au întârziat să apară, exprimându- le într-un articol publicat în „Anuarul presei române și al vieții politice” din 1910. Rândurile dedicate ilustrau nu doar aprecierea și interesul său constant pentru arta modernă, ci și admirația pentru noua generație de artiști, pe care o susținea cu mult entuziasm și discernământ. „La Brâncuși [...] priviți Capul de copil , fruntea și figura, cu câtă delicatețe sunt redate, ce admirabil sunt modelate, ce frăgezime a cărnii și a pielei. Restul figurii, restul capu- lui nu l-a interesat, piatra a rămas aproape necioplită, pen- tru ca nimic să nu distragă de la punctele asupra cărora s-a mărginit toată atenția lui...” [4] Deși lipsite de rigoarea unei formulări plastice avizate, comentariile lui Al. Bogdan- Pitești au reușit să surprindă esența operei lui Constan- tin Brâncuși. În notele sale critice, colecționarul con- sidera că viziunea creatoare a sculptorului se definește printr-o continuă depășire a limitelor formale, printr-un proces de sinteză și epurare care conduce forma către stilizare, făcând ca „din ea ideea, să țâșnească, vie, să se înalțe radioasă.” [5] Presa de specialitate și cercurile ar- tistice ale epocii nu au receptat favorabil Capul de copil al lui Brâncuși, unele opinii critice mergând până la a-l considera o reprezentare monstruoasă, reflectând difi- cultatea acestor medii de a accepta limbajul inovator al sculptorului. Încă din perioada în care se afla în colecția lui Bogdan- Pitești, numeroase publicații ale vremii au reprodus în paginile lor imagini ale sculpturii Cap de copil . Ea este surprinsă și într-o fotografie ce înfățișează interiorul bi- roului colecționarului, unde apare așezată pe un soclu, în Romanian artistic patronage at the beginning of the 20th century. Among the gallery of remarkable artists who contributed to shaping this unique heritage was the sculptor Constantin Brâncuși, whose early works were supported and promoted by the collector. The context that made the meeting between Constantin Brâncuși and Alexandru Bogdan-Pitești possible seems to have several versions, which highlights both the fragmentary nature and the anecdotal aspect of the sources from that time. According to a hypothesis put forward by certain researchers and biographers of Constantin Brâncuși, 1908 would represent the initial moment of rapprochement between the sculptor and the collector Alexandru Bogdan-Pitești, although this version has no well-founded confirmation. Instead, some sources place a direct meeting between the two in 1909, mediated by the painter Cecilia Cuțescu-Stork, a close friend of both personalities and also a central figure in Bucharest's artistic life. Brâncuși was introduced to the collector's circle during the exhibition organized by the „Tinerimea Artistică” (Artistic Youth Society), where he was invited to exhibit. At this event, Al. Bogdan-Pitești showed interest in one of the artist's sculptures [2] , which he then purchased. The work that became part of his collection was Child's Head or Study of a Child , as historian Nicolae Iorga named it in the preface he wrote for the exhibition catalog [3] . The collector's critical observations regarding this sculpture were not long in coming, expressed in an article published in the 1910 „Yearbook of the Romanian Press and Political Life.” The lines dedicated to it illustrated not only his appreciation and constant interest in modern art, but also his admiration for the new generation of artists, whom he supported with great enthusiasm and discernment. „In Brâncuși [...] look at the Child's Head , the forehead and the face, how delicately they are rendered, how admirably they are modeled, how tender the flesh and skin are. The rest of the figure, the rest of the head, did not interest him; the stone remained almost uncarved, so that nothing would distract from the points on which he focused all his attention...” [4] Although lacking the rigor of an expert artistic formulation, Al. Bogdan-Pitești's comments managed to capture the essence of Constantin Brâncuși's work. In his critical notes, the collector considered that the sculptor's creative vision was defined by a continuous overcoming of formal limits, through a process of synthesis and purification that led the form towards stylization, causing „the idea to spring forth from it, alive, rising radiantly.” [5] The specialized press and artistic circles of the time did not receive Brâncuși's Child's Head favorably, with some critical opinions going so far as to consider it a monstrous representation, reflecting the difficulty of these circles in accepting the sculptor's innovative language. Even when it was in Bogdan-Pitești's collection, numerous publications of the time reproduced images of the sculpture Child's Head in their pages. It is also captured in a photograph depicting the interior of the collector's office, where it appears placed on a pedestal, on the left side of the frame, constituting a visible element of the artistic environment he had Fig. 1 / Constantin Brâncuși, Cap de copil 159 158 / / / / Caiete de Arte și Design / nr. 13 / 2025 / / / / Publicație a Centrului de Cercetare și Creație în Artele Decorative și Design / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / /