Design Art Papers 2025 | No. 13

partea stângă a cadrului, constituind un element vizibil al mediului artistic pe care acesta îl cultivase. Ultima atestare a existenței lucrării se regăsește în inventarul colecției întocmit în anul 1923, unde figurează la poziția 47. Documentul păstrat în Arhivele Statului din București este menționat de istoricul și criticul de artă Barbu Bre- zianu, aspect care relevă importanța actului pentru re- constituirea traseului operei brâncușiene. Alexandru Bogdan-Pitești a continuat să achiziționeze opere de Brâncuși și cu prilejul altor expoziții ale „Tin- erimii Artistice”, precum cea din 1914, care a marcat cel de-al XIV-lea proiect curatorial al societății artistice. Două din cele patru sculpturi remarcabile ale sculptoru- lui expuse în cadrul evenimentului au intrat în patrimo- niul muzeal al colecționarului, prin acest gest demon- strând aprecierea, susținerea și importanța acordate operei unui artist emergent. Lucrările cumpărate au fost Cap de femeie (cunoscut și sub denumirea de Danaida ) și Cap de japoneză (sau Muza adormită ), opere al căror parcurs, pornind de la etapa conceperii lor, va face obie- ctul unei analize în rândurile ce urmează. Prietenia lui Constantin Brâncuși cu baroana Renée Irana Frachon [6] a constituit premisa creării sculpturii Cap de japoneză sau Muza adormită – o ilustrare fără echivoc a unui deosebit rafinament stilistic, dar și a orientării artistului spre esențializarea formei. Acesată sculptură a fost precedată de alte câteva lucrări ( Adolescența , în 1905, Repaos , în 1906 și Somnul , în 1908) în care ba- ronesa i-a servit ca model și în care se păstrează simili- tudini evidente atât în postura corpului, cât și în redarea trăsăturilor fizionomice. Lucrarea Cap de japoneză sau Muza adormită marchează o evoluție a viziunii stilistice în creația brâncușiană prin care sculptorul renunță trep- tat la detaliile descriptive și se orientează către o stiliza- re accentuată a formei. Așa cum preciza și unul dintre exegeții operei sale, criticul de artă Barbu Brezianu, des- prinderea incompletă a capului de corp poate fi văzută ca o metaforă vizuală a eliberării artistice de convenții pentru a ajunge la o esență expresivă a formei. Scriitorul și gazetarul Tudor Arghezi, colaborator al ziarului „Seara” condus de Bogdan-Pitești, a consacrat un articol acestei expoziții în care a oferit o descriere sugestivă a Muzei adormite . El o caracteriza drept „...un cap de bronz, su- flat cu aur, zmuls ca din grumajii unei statui întregi și cul- cat pe un obraz.” [7] Continuând într-o notă lirică, Arghezi sublinia că: „E o transparență în acest chip de aur, vitrifi- at, care te face să crezi că între metal și ochi s-a interpus un strat de glazură groasă și că liniile au fost scobite sau zmulse înnafară, prin interior, ca suprafața pământului stîncos.” [8] Referințele scriitorului nu s-au oprit doar la analiza Muzei adormite , ci au reliefat „acea frumusețe particulară” a întregii opere brâncușiene puțin înțeleasă de omul comun, dar pe care o compara cu „...Sfin- tele Scripturi, neîntrecute ca frumusețe literară...” [9] , evidențiind dimensiunea spirituală și universală a creației lui Brâncuși. La doi ani de la dispariția lui Alexandru Bogdan-Pitești, în anul 1924, când colecția a fost scoasă la licitație de către familia acestuia, Muza adormită împreună cu Danaida au intrat în posesia colecționarei Ilinca Dar- vari, fiind achiziționate de către aceasta pentru sumele de 4 100 și respectiv 5 000 lei [10] . Începând cu debu- cultivated. The last attestation of the work's existence is found in the inventory of the collection drawn up in 1923, where it appears at position 47. The document, kept in the State Archives in Bucharest is mentioned by historian and art critic Barbu Brezianu, which highlights the importance of the document for reconstructing the history of Brâncuși's work. Alexandru Bogdan-Pitești continued to acquire works by Brâncuși at other exhibitions organized by „Tinerimea Artistică” (Artistic Youth), such as the one in 1914, which marked the artistic society's 14th curatorial project. Two of the sculptor's four remarkable sculptures exhibited at the event became part of the collector's museum heritage, demonstrating his appreciation, support, and recognition of the importance of the work of an emerging artist. The purchased works were Woman's Head (also known as Danaida ) and Japanese Woman's Head (or Sleeping Muse ), works whose journey, starting from their conception, will be analysed in the following lines. Constantin Brâncuși's friendship with Baroness Renée Irana Frachon [6] was the premise for the creation of the sculpture Head of a Japanese Woman or Sleeping Muse – an unequivocal illustration of a particular stylistic refinement, but also of the artist's orientation towards the essentialisation of form. This sculpture was preceded by several other works ( Adolescence , in 1905, Repaos , in 1906, and Sleep , in 1908) in which the baroness served as a model and in which obvious similarities are preserved both in the posture of the body and in the rendering of the physiognomic features. The work Head of a Japanese Woman or Sleeping Muse marks an evolution in Brâncuși's stylistic vision, through which the sculptor gradually abandons descriptive details and moves towards an accentuated stylization of form. As one of the exegetes of his work, art critic Barbu Brezianu, pointed out, the incomplete separation of the head from the body can be seen as a visual metaphor for artistic liberation from conventions in order to reach an expressive essence of form. The writer and journalist Tudor Arghezi, a contributor to the newspaper „Seara” (The evening), edited by Bogdan-Pitești, devoted an article to this exhibition in which he offered a suggestive description of the Sleeping Muse . He described it as „...a bronze head, blown with gold, torn from the clutches of an entire statue and lying on one cheek.” [7] Continuing in a lyrical vein, Arghezi emphasized that: „There is a transparency in this golden, vitrified face that makes you believe that a thick layer of glaze has been interposed between the metal and the eyes, and that the lines have been hollowed out or torn away from the inside, like the surface of rocky ground.” [8] The writer's references did not stop at analyzing The Sleeping Muse, but highlighted „that particular beauty” of Brâncuși's entire oeuvre, little understood by the common man, but which he compared to „...the Holy Scriptures, unsurpassed in literary beauty...” [9] , highlighting the spiritual and universal dimension of Brâncuși's creation. Two years after Alexandru Bogdan-Pitești's death in 1924, when his collection was put up for auction by his family, The Sleeping Muse and Danaida came into the possession of collector Ilinca Darvari, who purchased Fig. 2 / Foto, Alexandru Bogdan-Pitești în interiorul biroului său Fig. 3 / Constantin Brâncuși, Cap de femeie (Baronesa Renée Irana Frachon), piatră, 1909 161 160 / / / / Caiete de Arte și Design / nr. 13 / 2025 / / / / Publicație a Centrului de Cercetare și Creație în Artele Decorative și Design / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / /