Design Art Papers 2025 | No. 13

Premiu la Bienala de Ilustrație de la Bratislava. [9] Ima- ginile care însoțesc textul sunt cum nu se poate mai diferite de cele pe care le-am găsi într-o carte obișnuită. Acestea nu reflectă întocmai povestea, ci se înfățișează asemenea unor elemente dintr-un mecanism ce tre- buie asamblate și interpretate pentru a fi înțelese. Viziu- nea sa conceptuală începe să fie tot mai evidențiată din acest punct. Pagina devine un spațiu de experiment în două sensuri: artista experimentează vizual, iar privi- torul experimentează cognitiv, încercând să descifreze simboluri, semnificații și să-și formuleze propriile idei. În această carte întâlnim de asemenea multe dintre e- lementele caracteristice ale artistei – culori puternice și contrastante, dintre care roșul ocupă loc de frunte; forme simple, geometrice, repetitive însoțite de e- lemente tipografice sub formă de cifre și litere; și nu în cele din urmă, personaje ce amintesc de un soi de jucării sau figurine mici și rigide. Adesea, ilustrațiile ar- tistei par a fi rezultatul a ceea ce s-ar întâmpla dacă am răsturna cu totul cutia de jucării a unui copil pe o față de masă albă. În aceeași perioadă, pe lângă ilustrarea de cărți, Pa- covská s-a ocupat și cu publicarea ocazională de ilustrații în reviste pentru copii precum Slunníček sau Mateřídouška. [10] Până în 1980, aceasta a continuat să creeze regulat ilustrație de carte pentru diverși a- utori, printre titluri numărându-se Velká dobrodružství malého kocourka (1966), Pohadky Pro Vsedni Dny I Pro Svatky (1973), Sněhová hvězdička (1966), Ostrůvek Zelená bota (1974), O bílém slonu (1977) și Děvčátko Momo a ukradený čas (1979). [11] Pimpilim pampam (1981) de Josef Hanzlík i-a adus în 1983 al doilea cel mai prestigios premiu al Bienalei de Ilustrație de la Bratislava. În cadrul expoziției organi- zate ca parte a bienalei, artista a fost remarcată de edi- Bienniale [9] .The images accompanying the text are as far as possible from what we would find in an ordinary book. They do not strictly reflect the story but appear instead as elements of a mechanism that must be assembled and interpreted in order to be understood. Her conceptual vision becomes increasingly evident at this point. The page becomes a space of experiment in a dual sense: the artist experiments visually, while the viewer experiments cognitively, attempting to decipher symbols and meanings and to formulate their own ideas. In this book we encounter many of the artist’s characteristic elements: strong, contrasting colors, with red in a leading position; simple, geometric, repetitive shapes accompanied by typographic elements in the form of numbers and letters; and finally, characters reminiscent of a kind of small, rigid toys or figurines. Often, her illustrations seem like the result of overturning a child’s toy box onto a white tablecloth. During the same period, besides illustrating books, Pacovská also occasionally published illustrations in children’smagazines suchas SlunníčekorMateřídouška. [10] Until 1980, she continued regularly producing book illustration for various authors, among the titles being Velká dobrodružství malého kocourka (1966), Pohádky pro všední dny i pro svátky (1973), Sněhová hvězdička (1966), Ostrůvek Zelená bota (1974), O bílém slonu (1977), and Děvčátko Momo a ukradený čas (1979). [11] Pimpilim pampam (1981) by Josef Hanzlík earned her in 1983 the second highest award of the Bratislava Illustration Biennial. During the exhibition organized as part of the biennial, the artist was noticed by German publishers, who offered her the opportunity to publish in Germany, where the printing industry was far superior to that of Czechia and would grant her greater technical and conceptual freedom. Pacovská accepted tori germani, care i-au propus să publice în Germania, unde industria tipografică era mult superioară celei din Cehia și i-ar fi permis o mai mare libertate tehnică și conceptuală. Pacovská acceptă această oportunitate, și ca urmare, unele dintre cele mai inovative cărți ale sale au fost publicate în străinătate. [12] Jednička z provázku (1984) este o altă carte ale cărei ilustrații au fost în- delung apreciate, într-atât încât pisica din petice de pe coperta cărții a devenit mascota neoficială a IBBY (International Board on Books for Young People). În același an, artista ilustrează și publică o altă carte de mare importanță pentru cariera sa – Svět pohádek bratří Grimmů (1984) de a cărei traducere și adaptare s-a ocupat ea însăși. [13] Odată cu anul 1990, a început ceea ce putemnumi deca- da de aur a Květei Pacovská. Ca rezultat al colaborării sale cu editura germană Ravensburger Buchverlag, apare cartea Eins, Fünf, Viele (1990) – un fascinant ex- emplu de transformare a unei cărți pentru copii într-un obiect tridimensional educațional, interactiv și artistic. În ciuda temerilor artistei, că aceasta ar putea fi prima și ultima sa carte de acest fel care să decoreze rafturile librăriilor, volumul a fost foarte apreciat, primind un an mai târziu premiul Deutsche Jugendliteraturpreis și fiind urmat de alte câteva exemplare pe teme diferite, dar sub același concept. [14] În 1992, artistei i-a fost oferit Premiul Hans Christian Andersen pentru contribuția sa adusă ilustrației de carte pentru copii, una dintre cele mai importante distincții posibile, iar în anul următor, alte trei mari premii au purtat numele lui Pacovská: Zilveren Penselen (Olanda), titlul de „Cea mai frumoasă carte din lume”, Goldene Letter (Germania) și Premiul pentru Grafică, Bologna Ragazzi Award – BRAW (Italia). Această masivă recunoaștere i-a adus artistei o mult așteptată this opportunity, and as a result, some of her most innovative books were published abroad. [12] Jednička z provázku (1984) is another book whose illustrations received sustained acclaim, to the point that the patchwork cat on its cover became the unofficial mascot of IBBY (International Board on Books for Young People). In the same year, the artist illustrated and published another highly significant book for her career: Svěт pohádek bratří Grimmů (1984), whose translation and adaptation she undertook herself. [13] In 1990 began what we may call Pacovská’s golden decade. As a result of her collaborationwith theGerman publisher Ravensburger Buchverlag, the book Eins, Fünf, Viele (1990) appeared – a fascinating example of transforming a children’s book into an educational, interactive, artistic three-dimensional object. Despite the artist’s fears that this might be the first and last of her books of this kind to grace bookstore shelves, the volume was highly appreciated, receiving the Deutsche Jugendliteraturpreis the following year and being followed by several additional examples built on the same concept but exploring different themes. [14] In 1992 the artist was awarded the Hans Christian Andersen Award for her contribution to children’s book illustration – one of the most important distinctions possible – and in the following year, three other major awards bore Pacovská’s name: the Zilveren Penselen (Netherlands), the title of “Most Beautiful Book in the World,” theGoldene Letter (Germany), and theGraphics Prize, Bologna Ragazzi Award – BRAW (Italy). This massive recognition brought the artist long-awaited and well-deserved international renown. Between 1990 and 2000 (with the exception of 1994), Pacovská received at least one international prize every year. Her illustrations were, somewhat surprisingly, especially Fig. 04 / Květa Pacovská: Rund und eckig: ein Formenspielbuch Fig. 05 a / Květa Pacovská: Couleurs du Jour Fig. 05 b / Květa Pacovská: Couleurs du Jour 17 16 / / / / Caiete de Arte și Design / nr. 13 / 2025 / / / / Publicație a Centrului de Cercetare și Creație în Artele Decorative și Design / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / /