Design Art Papers 2025 | No. 13

NOTE / END NOTES [1] Yufeng Zhou et al., „Effects of Visual Perception of Building Materials on Human Emotional States and Cognitive Functioning in a Physical Learning Environment”, Buildings 15, nr. 7 (2025): 1163, https://doi.org/10.3390/buildings15071163. [2] Kristof Vaes și Jouke Verlinden, ed., Connectivity and Creativity in Times of Conflict (Academia Press, 2023), https://doi.org/10.26530/9789401496476. [3] Elżbieta Komarzyńska-Świeściak et al., „Transition from Physical Design Studio to Emergency Virtual Design Studio. Available Teaching and Learning Methods and Tools—A Case Study”, Buildings 11, nr. 7 (2021): 312, https://doi.org/10.3390/buildings11070312. [4] Sedef Süner-Pla-Cerdà et al., T owards an Integrative Model of Blended Design Studios: A Multiple Case Study across Architecture, Design and Planning Education, Education and Information Technologies 30, nr. 2 (2025): 2005-39, https://doi.org/10.1007/s10639-024-12873-y. [5] Idem [6] Dan Zhu, Designing Future Hybrid Creative Spaces Using Digital Tools in Educational Institutions and Organizations , în Connectivity and Creativity in Times of Conflict, ed. de Kristof Vaes și Jouke Verlinden (Academia Press, 2023), https://doi.org/10.26530/9789401496476-184. [7] Andrea Rose McIntosh și Nafisa M. Jadavji, Application of Neuroscience Principles for Evidence- based Design in Architectural Education (Journal of Young Investigators, 2017), https://doi. org/10.22186/jyi.33.4.71-76. [8] Alan E. Kazdin și Joan L. Pulaski, Joseph Lancaster and Behavior Modification in Education, Journal of the History of the Behavioral Sciences 13, nr. 3 (1977): 261-66, https://doi. org/10.1002/1520-6696(197707)13:3%253C261::AID-JHBS2300130306%253E3 .0.CO ;2-%2523, data accesării 04.10.2025. [9] Neil Gislason, ERIC- EJ849031- Building Paradigms: Major Transformations in School Architecture (1798-2009), Alberta Journal of Educational Research, 200. f.a.. [10] A. W. (Tony) Bates și Darin Jerke, 3.2 The Origins of the Classroom Design Model – Teaching in a Digital Age – Second Edition , f.a., https://pressbooks.pub/darin/chapter/6-3-the-classroom-design- model/., data accesării 25.09.2025. [11] Bates și Jerke, 3.2 The Origins of the Classroom Design Model – Teaching in a Digital Age – Second Edition . [12] Christine Sleeter, 2015-multicultural-education-vs-factory-model-schooling.pdf https://www. fau.edu/education/faculty/docs/2015-multicultural-education-vs-factory-model-schooling.pdf [13] Neil Gislason, op. cit . [14] Christine Sleeter, op.cit . [15] Idem [16] Neil Gislason, op. cit . [17] Claude Müller et al., Learning effectiveness of a flexible learning study programme in a blended learning design: why are some courses more effective than others?, International Journal of Educational Technology in Higher Education 20, nr. 1 (2023): 10, https://doi.org/10.1186/s41239- 022-00379-x. rii critice, generând pasivitate în loc de autonomie intelectuală. Ca reacție la această osificare instituțională, secolul XX a propus o schimbare de paradigmă prin educația progresistă. Figura centrală a acestei mișcări, John Dewey, a operaționalizat prin Școala de Laborator (1896) tranziția de la receptarea statică la învățarea experiențială, ancorată în praxis. Această mutație filosofică a impus o redefinire a morfologiei școlare. Arhitecții au răspuns prin abandonarea rigidității celu- lare în favoarea unor configurații dinamice. Un exem- plu notabil este teoretizarea de către Richard Neutra a „sălii de clasă active” [16] – un spațiu polivalent, zoni- ficat funcțional pentru diverse tipuri de activitate (artă, știință, construcție). Acest moment marchează geneza flexibilității în arhi- tectura educațională, stabilind un principiu de design care continuă să influențeze fundamental organizarea spațiului școlar contemporan. Traiectoria evolutivă a culminat cu integrarea extensivă a Mediilor Virtuale de Învățare (VLE) [17] , care s-au impus ca standard instituțional. În acest peisaj, pandemia de COVID-19 a funcționat ca un punct de inflexiune critic și ca un test de stres global, validând ireversibil paradigma învățării mixte și hibride. Consecința imediată a acestei mutații este redefinirea conceptului de spațiu educațional, care nu mai poate fi circumscris exclusiv arhitecturii fizice. Analiza fenome- nului contemporan impune recunoașterea unei noi realități spațiale: un continuum fluid care navighează constant între materialitate și virtualitate, integrând ambele dimensiuni într-un ecosistem de învățare unifi- cat. Sinteza perspectivelor istorice și teoretice abordate relevă o simbioză incontestabilă între evoluția peda- gogiei și cea a arhitecturii. Discursul actual transcende parametrii strict funcționaliști, validând o viziune holistică — aliniată directivelor Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică și principiilor neu- roarhitecturii — în care spațiul educațional este recu- noscut drept un agent activ, responsabil de modularea experiențelor cognitive și emoționale. În lumina noilor realități hibride, reconfigurarea me- diului construit nu mai reprezintă o simplă opțiune estetică, ci un imperativ strategic. Depășirea definitivă a rigidității industriale reclamă proiectarea unor eco- sisteme de învățare capabile să armonizeze rigoarea formală cu fluiditatea interacțiunilor informale. Doar printr-o astfel de abordare integratoare, școala poate evolua dintr-un mecanism de stocare a cunoașterii într- un incubator autentic de creativitate, adaptat nevoilor reale ale societății contemporane. conformism inhibits the development of critical thinking, generating passivity instead of intellectual autonomy. In reaction to this institutional ossification, the twentieth century proposed a paradigm shift through progressive education. The central figure of this movement, John Dewey, operationalized through the Laboratory School (1896) the transition from static reception to experiential learning, anchored in praxis. This philosophical mutation imposed a redefinition of school morphology. The architects responded by abandoning cellular rigidity in favor of dynamic configurations. A notable example is Richard Neutra's theorization of the „active classroom” [16] a multipurpose, functionally zoned space for various types of activity (art, science, construction). Thismomentmarks the genesis of flexibility in educational architecture, establishing a design principle that continues to fundamentally influence the organization of contemporary school space. The evolutionary trajectory culminated in the extensive integration of Virtual Learning Environments (VLEs) [17] , which established themselves as an institutional standard. In this landscape, the COVID-19 pandemic has functioned as a critical inflection point and as a global stress test, irreversibly validating the blended and hybrid learning paradigm. The immediate consequence of this mutation is the redefinition of the concept of educational space, which can no longer be circumscribed exclusively to physical architecture. The analysis of contemporary phenomenon requires the recognition of a new spatial reality: a fluid continuum that constantly navigates between materiality and virtuality, integrating both dimensions into a unified learning ecosystem. The synthesis of the historical and theoretical perspectives approached reveals an undeniable symbiosis between the evolution of pedagogy and that of architecture. The current discourse transcends strictly functionalist parameters, validating a holistic vision— aligned with the directives of the Organization for Economic Co-operation and Development and the principles of neuroarchitecture — in which the educational space is recognized as an active agent, responsible for modulating cognitive and emotional experiences. Considering the new hybrid realities, the reconfiguration of the built environment is no longer a simple aesthetic option, but a strategic imperative. The definitive overcoming of industrial rigidity requires the design of learning ecosystems capable of harmonizing formal rigor with the fluidity of informal interactions. Only through such an integrative approach, the school can evolve from a mechanism of knowledge storage into an authentic incubator of creativity, adapted to the real needs of contemporary society. 195 194 / / / / Caiete de Arte și Design / nr. 13 / 2025 / / / / Publicație a Centrului de Cercetare și Creație în Artele Decorative și Design / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / /