Design Art Papers 2025 | No. 13

rușine. În modă și artă, reprezentarea abuzului devine o modalitate de vizibilizare a invizibilului: corpul agresat devine corp expus, corp politic, corp care cere dreptate. Exemplul colecției Between (Hussein Chalayan, 1998) este emblematic: burqa cu lungimi variabile transformă haina într-un indicator al controlului social asupra corpu- lui feminin (Fig. 1). 1.2. Reprezentarea suferinței în artă și modă Nan Goldin surprinde intimitatea violenței emoționale (Fig. 2), iar Marina Abramović, în Rhythm 0 , pune publicul în poziția de potențial agresor (Fig. 3), dezvăluind fragili- tatea graniței dintre empatie și cruzime. 2. Feminismul și moda: un dialog între corp, libertate și protest Feminismul a poziționat corpul feminin în centrul luptei pentruautonomie și reprezentare.Modadevineun limbaj al revendicării, un spațiu în care trauma este vizibilizată, iar vocile marginalizate capătă formă. Proiecte precum What Were You Wearing? și prezentările din cadrul Sur- vivor Fashion Show expun hărțuirea într-o manieră crud de directă (Fig. 4–7). „Cea mai frecventă întrebare pusă pe orice covor roșu the representation of abuse becomes a way of making the invisible visible: the assaulted body becomes the exposed body, the political body, the body demanding justice. An emblematic example is Hussein Chalayan’s Between collection (1998), in which burqas of varying lengths transform the garment into an indicator of social control over the female body (Fig. 1). 1.2. The Representation of Suffering in Art and Fashion Nan Goldin captures the intimacy of emotional violence (Fig. 2), while Marina Abramović, in Rhythm 0 , places the public in the role of potential aggressor (Fig. 3), revealing the fragility of theboundary betweenempathy and cruelty. 2. Feminism and fashion: A Dialogue Between Body, Freedom, and Protest Feminism has positioned the female body at the center of the struggle for autonomy and representation. Fashion becomes a language of reclamation, a space where trauma is made visible and where marginalized voices take form. Projects such as What Were You Wearing? and the Survivor Fashion Show present harassment in a brutally direct manner (Fig. 4–7). NOTE / END NOTES [1] Herman, Judith, Trauma and Recovery , Basic Books, 1997, p. 34 [2] Activista, „ Ce purtai? ”, New York, 2021 este „Ce porți?” Este, de asemenea, exact aceeași în- trebare care se folosește la victimele violului. O situație este menită să celebreze moda și libertatea de alegere. Cealaltă este menită să te umilească pentru violența suferită, să te învinovățească și să-ți inducă sentimentul de vină. Îmi amintesc cât de singură m-am simțit după agresiunea mea și cât de șocant a fost să văd cât de des erau învinovățite victimele. Așa că am decis să dau un alt sens acestei întrebări.” [2] Concluzii Moda, atunci când se intersectează cu arta și activis- mul, devine un spațiu de reprezentare a traumelor și un instrument de protest împotriva violenței. Colecția YES OR NO? demonstrează potențialul hainelor de a vizibiliza experiențe invizibile, de a interoga structuri de putere și de a genera empatie socială. Prin interconec- tarea referințelor estetice, culturale și politice, articolul evidențiază modurile în care designul vestimentar poate contribui la conștientizarea publicului și la schimbare socială. Moda nu doar reflectă realitatea, ci o contestă, o remodelează și o proiectează către un viitor în care trau- ma este recunoscută, iar corpul este eliberat. „The most frequent question asked on any red carpet is ‘What are you wearing?’ It is also the exact same question asked of rape victims. One situation is meant to celebrate fashion and freedom of choice. The other is meant to humiliate you for the violence you endured, to blame you, and to induce guilt. I remember how alone I felt after my assault and how shocking it was to see how often victims were blamed. So I decided to give this question a new meaning.” [2] Conclusions When fashion intersects with art and activism, it becomes a space for representing trauma and a tool of protest against violence. The YES OR NO? collection demonstrates the potential of clothing to make invisible experiences visible, to question power structures, and to generate social empathy. By interconnecting aesthetic, cultural, and political references, the article highlights the ways in which fashion design can contribute to public awareness and social change. Fashion does not merely reflect reality; it contests it, reshapes it, and projects it toward a future in which trauma is acknowledged and the body is liberated. Fig. 1 / Hussein Chalayan – Between Fig. 2 / Nan Goldin- Nan and Brian in Bed, New York City 1983 Fig. 3 / Marina Abramović- Rhythm 0 Fig. 4-7 / ținută supraviețuitoare a abuzului 211 210 / / / / Caiete de Arte și Design / nr. 13 / 2025 / / / / Publicație a Centrului de Cercetare și Creație în Artele Decorative și Design / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / /