Design Art Papers 2025 | No. 13

preced orice act interpretativ. Iluminatul stratificat nu doar sprijină vizibilitatea, ci configurează moduri de prezență: induce tensiune sau calm, deschidere sau densitate, orientare sau ambiguitate. El stabilește un orizont afectiv în care vizitatorul este deja imersat, iar această imersiune devine condiția de posibilitate a oricărei experiențe ulterioare a spațiului. Într-o cultură vizuală dominată de medieri luminoase, arhitectura și designul nu mai pot ignora faptul că lumina nu este doar ceea ce dezvăluie spațiul, ci ceea ce îl constituie ca experiență trăită. Iluminatul stratificat reprezintă fundamentul oricărui design luminos orientat spre atmosferă, întrucât se bazează pe integrarea coerentă a trei tipuri esențiale de lumină: ambientală, funcțională și de accent. Fiecare strat contribuie la definirea modului în care vizitatorul percepe, traversează și interpretează spațiul. În spațiile tematice și experiențiale, aceste straturi nu acționează izolat, ci formează o structură perceptivă interdependentă, capabilă să genereze o atmosferă controlată și direcționată intențional. Lumina ambientală stabilește cadrul general al percepției, definind nivelul de vizibilitate și gradul de deschidere sau intimitate. Lumina funcțională asigură orientarea și suportul pentru activitățile desfășurate în spațiu, în timp ce lumina de accent introduce focalizare, dramatizare și relief vizual. În spațiile tematice, relația dintre aceste straturi devine un mijloc de modelare afectivă a mediului: intensitățile, unghiurile și temperaturile de culoare se orchestrează astfel încât să creeze o atmosferă ce precedă interpretarea cognitivă a spațiului. Această viziune se aliniază observațiilor fenomenologice conform cărora spațiul devine experiență doar prinmedierea luminii. Juhani Pallasmaa atrage atenția asupra faptului că ambianța luminoasă nu este o chestiune strict tehnică, ci una care modelează dispoziția spațiului. El observă că „most contemporary public spaces would become more enjoyable through a lower light intensity and its uneven distribution” [2] , și descrie modul în care variația controlată a luminii produce profunzime, ritm și o percepție mai bogată a mediului construit. În același sens, stratificarea luminii devine o metodă de „aducere în prezență” a spațiului, integrându-se cu ideea conform căreia, într-o cultură dominată de vizualitate uniformă, lumina nu mai are doar rolul de a revela forme, ci funcția primară de a le conferi prezență trăită și densitate afectivă. Iluminatul stratificat generează atmosfera spațiului prin modul în care fiecare strat de lumină, ambiental, funcțional și de accent, activează niveluri diferite ale percepției. Lumina ambientală stabilește tonul general, definind claritatea, deschiderea sau intimitatea mediului. După cum se precizează în literatura de specialitate, „If all objects and surfaces in a roomreceive equal emphasis from light, contrast is lost” [3] , iar spațiul devine vizual uniform și lipsit de tensiune. Iluminatul funcțional introduce direcție și sprijină orientarea, însă influențează și percepția volumelor. Lumina de accent reprezintă stratul cu cel mai mare impact emoțional, deoarece decide ce devine vizibil și ce rămâne în penumbră. Procesul de proiectare începe, de fapt, cu alegerea elementelor care merită puse în valoare, function as variables of situated perception, producing affective dispositions that precede any interpretive act. Layered lighting does not merely support visibility; it configures modes of presence: inducing tension or calm, openness or density, orientation or ambiguity. It establishes an affective horizon in which the visitor is already immersed, and this immersion becomes the condition for any subsequent spatial experience. In a visual culture dominated by luminous mediations, architecture and design can no longer ignore that light is not only what reveals space but what constitutes it as a lived experience. Layered lighting represents the foundation of any atmosphere-oriented lighting design, as it relies on the coherent integration of three essential types of light: ambient, task, and accent. Each layer contributes to defining how the visitor perceives, navigates, and interprets the space. In thematic and experiential environments, these layers do not act in isolation but form an interdependent perceptual structure capable of generating a controlled and intentionally directed atmosphere. Ambient light establishes the overall framework of perception, defining the level of visibility and the degree of openness or intimacy. Task lighting ensures orientation and supports the activities carried out in the space, while accent lighting introduces focus, dramatization, and visual relief. In thematic spaces, the relationship among these layers becomes a means of affective shaping of the environment: intensities, angles, and color temperatures are orchestrated to create an atmosphere that precedes cognitive interpretation of the space. This vision aligns with phenomenological observations according to which space becomes experience only through the mediation of light. Juhani Pallasmaa emphasizes that luminous ambiance is not a strictly technical matter but one that shapes the disposition of space. He notes that “most contemporary public spaces would become more enjoyable through a lower light intensity and its uneven distribution” [2] , describing how controlled variation of light produces depth, rhythm, and a richer perception of the built environment. In the same sense, light layering becomes a method of “bringing space into presence,” integrating with the idea that in a culture dominated by uniform visuality, light no longer merely reveals forms but primarily gives them lived presence and affective density. Layered lighting generates the atmosphere of space through the way each layer, ambient, task, and accent, activates different levels of perception. Ambient light sets the overall tone, defining clarity, openness, or intimacy. As noted in the literature, “If all objects and surfaces in a room receive equal emphasis from light, contrast is lost” [3] , leaving the space visually uniform and devoid of tension. Task lighting introduces direction and supports orientation, but it also influences the perception of volumes. Accent lighting represents the layer with the greatest emotional impact, as it decides what becomes visible and what remains in shadow. The design process essentially begins with choosing the elements worth highlighting, Restaurant Morimoto, Philadelphia 31 30 / / / / Caiete de Arte și Design / nr. 13 / 2025 / / / / Publicație a Centrului de Cercetare și Creație în Artele Decorative și Design / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / /