Design Art Papers 2025 | No. 13

întrucât „Thekey tosuccessful lightingdesign is todecide what you want to light first, and then work backward to determine the solution”. [4] În spațiile tematice, această selecție devine o formă de dramaturgie, orientând atenția și construind imersiunea. Prin modul în care combină aceste straturi, iluminatul stratificat creează ritm, profunzime și tensiune afectivă. Zonele luminoase și umbrele structurate modelează parcursul vizitatorului, generând stări de calm sau activare. Astfel, stratificarea devine un instrument esențial de compoziție atmosferică în interioarele tematice. Un exemplu elocvent îl reprezintă spațiul Cherie Cocktails din Philippines, unde iluminatul de accent roșu, aplicat pe rafturile curbe ale barului, generează profunzime, tensiune vizuală și un tip de imersiune senzorială ce transformă un spațiu funcțional într-o experiență intens coregrafiată de lumină. 2) Cherie Cocktails, Philippines. Iluminatul stratificat funcționează ca un limbaj narativ prin care spațiul își dezvăluie intențiile și își organizează parcursul emoțional. Fiecare strat luminează o etapă a experienței, iar succesiunea lor alcătuiește ritmul intern al percepției. Lumina ambientală stabilește cadrul general, oferind continuitate și calm vizual, în timp ce lumina funcțională marchează tranzițiile, pregătind privitorul pentru schimbările de registru. În punctele esențiale ale traseului, lumina de accent introduce tensiune, relevând fragmentele cele mai expresive ale arhitecturii. În acest sens, teoria straturilor de lumină nu este doar un instrument tehnic, ci o componentă dramaturgică. Admir Jukanović descrie fundalul necesar oricărei compoziții luminoase atunci când afirmă că „Ambient light is essential in a lighting scheme. Once it is laid out, it serves as a base and one can start adding more layers of light to the lighting scheme.” [5] Acest principiu arată că narațiunea luminoasă se construiește gradual: de la o atmosferă generală la momente de intensitate focalizată. Această perspectivă este completată de modul în care Peter Zumthor înțelege reacția noastră la spațiu. Pentru el, arhitectura, împreună cu lumina care o animă, produce impresii imediate, greu de raționalizat. „We perceive atmosphere through our emotional sensibility… Something inside us tells us an enormous amount straight away”. [6] Astfel, alternanța dintre lumină și penumbră, dintre continuitate și accent, devine o strategie de a conduce privitorul, de a-i sugera direcții și de a crea momente de revelație. Prin combinarea atentă a acestor straturi, spațiul dobândește un ritm apropiat de cel scenografic. Înmediile tematice, unde trecerile sunt parte integrantă a poveștii, lumina devine un ghid: pregătește intrarea într-o nouă secvență, amplifică emoțiile și structurează parcursul privirii în timp. Iluminatul stratificat se dovedește a fi un instrument esențial înproiectareaspațiilor tematiceși experiențiale, deoarece nu doar sprijină funcționalitatea, ci construiește atmosfera, orientarea și narațiunea spațiului. Analiza modului în care lumina se distribuie, se suprapune și se diferențiază arată că percepția utilizatorului este configurată încă dinainte ca spațiul să fie înțeles conștient. În spațiile tematice, această arhitectură luminoasă produce o dramaturgie internă, since “The key to successful lighting design is to decide what you want to light first, and then work backward to determine the solution” [4] . In thematic spaces, this selection becomes a form of dramaturgy, guiding attention and building immersion. By combining these layers, layered lighting creates rhythm, depth, and affective tension. Structured areas of light and shadow shape the visitor’s path, generating states of calm or activation. Thus, layering becomes an essential instrument of atmospheric composition in thematic interiors. A compelling example is Cherie Cocktails in the Philippines, where red accent lighting applied to the bar’s curved shelves generates depth, visual tension, and a type of sensory immersion that transforms a functional space into an experience intensively choreographed by light. 2) Cherie Cocktails, Philippines. Layered lighting functions as a narrative language through which space reveals its intentions and organizes its emotional journey. Each layer illuminates a stage of the experience, and their succession creates the internal rhythm of perception. Ambient light establishes the overall framework, providing continuity and visual calm, while task lighting marks transitions, preparing the viewer for changes in register. At key points along the path, accent lighting introduces tension, highlighting the most expressive fragments of the architecture. In this sense, the theory of light layers is not merely a technical tool but a dramaturgical component. Admir Jukanović describes the necessary backdrop for any lighting composition when he states, “Ambient light is essential in a lighting scheme. Once it is laid out, it serves as a base and one can start adding more layers of light to the lighting scheme” [5] . This principle shows that a luminous narrative is built gradually: from a general atmosphere to moments of focused intensity. This perspective is complemented by Peter Zumthor’s understanding of our response to space. For him, architecture, together with the light that animates it, produces immediate impressions that are difficult to rationalize: “We perceive atmosphere through our emotional sensibility… Something inside us tells us an enormous amount straight away” [6] . Thus, the alternation between light and shadow, between continuity and accent, becomes a strategy to guide the viewer, suggest directions, and create moments of revelation. By carefully combining these layers, the space acquires a rhythm akin to that of a stage set. In thematic environments, where transitions are an integral part of the story, light becomes a guide: preparing entry into a new sequence, amplifying emotions, and structuring the visual journey over time. Layered lighting proves to be an essential tool in designing thematic and experiential spaces, as it not only supports functionality but also constructs the atmosphere, orientation, and narrative of the space. Analyzing how light is distributed, overlapped, and differentiated shows that the user’s perception is shaped even before the space is consciously understood. In thematic spaces, this luminous architecture produces an internal dramaturgy, transformând simpla traversare a unui spațiu într-un parcurs afectiv și narativ. Literatura de specialitate confirmă că lumina nu este un adaos exterior, ci un agent constitutiv al spațialității. Distribuția controlată a luminii și a umbrelor generează profunzime, ritm și o percepție mai bogată, în timp ce uniformitatea excesivă a iluminării conduce la pierderea contrastului și a tensiunii vizuale. Din această perspectivă, iluminatul stratificat estemai mult decât o confirmare a principiilor tehnice: el devine o practică fenomenologică, o modalitate de a aduce spațiul „în prezență” și de a construi relația afectivă dintre utilizator și mediul său. transforming a mere traversal of a space into an affective and narrative journey. The literature confirms that light is not an external addition but a constitutive agent of spatiality. Controlled distribution of light and shadows generates depth, rhythm, and a richer perception, while excessive uniformity leads to the loss of contrast and visual tension. From this perspective, layered lighting is more than a confirmation of technical principles: it becomes a phenomenological practice, a means of bringing space “into presence” and of constructing the affective relationship between the user and their environment. NOTE / END NOTES [1] Gernot Böhme, Atmosphere as the Fundamental Concept of a New Aesthetics , London: Bloomsbury Academic, 2017, p. 181, „spațiile sunt create nu doar prin pereți, ci și prin lumină”. [2] Juhani Pallasmaa, The Eyes of the Skin: Architecture and the Senses , Chichester, West Sussex: Wiley-Academy, John Wiley & Sons Ltd, 2005, p. 47, „majoritatea spațiilor publice contemporane ar deveni mai plăcute printr-o intensitate luminoasă mai redusă și printr-o distribuție neuniformă a luminii”. [3] Gary Gordon, Interior Lighting for Designers , Fourth Edition (Hoboken, New Jersey: John Wiley & Sons, Inc., 2003, p. 11, „atunci când toate suprafețele primesc aceeași lumină, contrastul este pierdut”. [4] Ibidem, p. 1, „cheia unui design de iluminat reușit este să decizi mai întâi ce vrei să iluminezi”. [5] Admir Jukanović, Architectural Lighting Design: A Practical Guide , Ramsbury: The Crowood Press Ltd, 2018, p. 224, „lumina ambientală este esențială într-o schemă de iluminat… servește drept bază, iar apoi se pot adăuga alte straturi”. [6] Peter Zumthor, Atmospheres: Architectural Environments – Surrounding Objects , Birkhäuser, Basel, 2006, p. 13, „Percepem atmosfera prin sensibilitatea noastră emoțională… ceva din interiorul nostru ne spune enorm de multe chiar de la început”. 35 34 / / / / Caiete de Arte și Design / nr. 13 / 2025 / / / / Publicație a Centrului de Cercetare și Creație în Artele Decorative și Design / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / /