Design Art Papers 2025 | No. 13

londre aprecia că acesta se va dovedi esențial „...pen- tru plasarea operei lui Brâncuși într-o istorie a sculp- turii monumentale. Funcția arhitecturală menționată justifică masivitatea litică și mișcarea circulară creată de brațe, care asigură treceri între diferitele fețe ale blocu- lui.” [28] Analiza ei invită la o comparație a acestei creații cu „formele sculpturii romanice”, relevând similitudinea vizibilă cu motivul sărutului stilizat în reprezentarea celor douăsprezece semne ale zodiacului ce decorează fațada bisericii franceze Saint-Pierre d’Aulnay. Această asemănare este confirmată și de criticul de artă Petru Comarnescu într-un studiu dedicat operei brâncușiene. Revelația constatării a avut-o în anul 1968, pe durata unei vizite în sud-estul Franței, pe care criticul a întreprins-o alături de colegul său Ionel Jianu, cu prile- jul unui congres internațional desfășurat la Bordeaux, la care au luat parte numeroși istorici și critici de artă din întreaga lume. Admirând arhitectura și sculpturile bisericii Saint-Pierre d’Aulnay construită în secolul al XII-lea, acesta descoperea impresionat una: „...din pie- trele cu reliefuri orânduite deasupra portalului fațadei vestice. Printre semnele zodiacului erau tocmai Geme- nii, prezentați cu figura întreagă și alipiți. Capetele sunt mai mari față de proporțiile trupurilor și par a înfățișa o femeie și un bărbat. [...] Imediat sub bărbiile per- sonajelor apar brațele înlănțuite, iar sub ele corpurile înfășurate pare-se cu mantii.” [29] Deși coincidența este „...izbitoare mai ales prin brațele încrucișate și prin ali- pirea celor două ființe...” [30] , Petru Comarnescu preciza că această reprezentare de pe catedrala romanică nu ar fi putut servi drept sursă de inspirație pentru Brâncuși. El argumentează că sculptorul nu ar fi dispus de mijloa- cele financiare necesare pentru a efectua o călătorie în regiunea de sud-vest a Franței pe parcursul anului 1907, interval în care a fost realizată această sculptură. În completarea acestor afirmații, criticul subliniază că: „...tratarea lui Brâncuși este diferită, mai stilizată, mai abstractizată în variatele forme pe care le creează în- cepînd din 1907.” [31] În cercetările despre viața și activitatea artistică a lui Constantin Brâncuși, Petru Comarnescu și-a îndreptat eforturile asupra temei Sărutului , examinând cu rigoare metodologică și perseverență analitică toate variantele și fazele evolutive ale acestei lucrări emblematice. De- mersul său critic a urmărit clarificarea genezei, aplecân- du-se mai puțin asupra procesului morfologic al operei, urmărind recunoașterea surselor de inspirație și elu- cidarea semnificațiilor profunde ale formei și simbolis- ticii brâncușiene. Petru Comarnescu a problematizat corelațiile formulate de anumiți specialiști, apreciind că unele dintre acestea se dovedesc discutabile sau, într-o anumită măsură, elocvente. Numeroși critici de artă și cercetători, atât din mediul românesc, cât și din cel internațional, au manifestat deopotrivă interes și nedumerire față de această lu- crare, căutând să identifice sursele de inspirație ale sculptorului și semnificațiile ce au stat la baza conce- perii ei. Asocierile propuse de anumiți exegeți între Sărutul lui Brâncuși și statuetele menhir aparținând erei neolitice descoperite în Franța ( La Dame de Saint Sernin , Aveyron) și România (Baia de Criș, Hunedoara) sau cu opera contemporană a pictorului fouve André Coulondre believed that it would prove essential „...for placing Brâncuși's work in the history of monumental sculpture. The architectural function mentioned justifies the lithic massiveness and circular movement created by the arms, which ensure transitions between the different faces of the block.” [28] Her analysis invites a comparison of this creation with „Romanesque sculpture forms,” revealing the visible similarity with the stylized kiss motif in the representation of the twelve signs of the zodiac that decorate the southern facade of the French church of Saint-Pierre d'Aulnay. This similarity is also confirmed by art critic Petru Comarnescu in a study dedicated to Brâncuși's work. He made this revelation in 1968, during a visit to southeastern France, which the critic undertook together with his colleague Ionel Jianu, on the occasion of an international congress held in Bordeaux, attended by numerous historians and art critics from around the world. Admiring the architecture and sculptures of the Saint-Pierre d'Aulnay church built in the 12th century, he was impressed by one thing: „...the relief stones arranged above the portal of the western façade. Among the signs of the zodiac were Gemini, depicted as full figures and joined together. Their heads are larger than their bodies and appear to represent a woman and a man. [...] Immediately below the characters' chins are their intertwined arms, and below them their bodies, which appear to be wrapped in cloaks.” [29] Although the coincidence is „...striking, especially in the crossed arms and the union of the two beings...” [30] , Petru Comarnescu pointed out that this representation on the Romanesque cathedral could not have served as a source of inspiration for Brâncuși. He argues that the sculptor would not have had the financial means to travel to southwestern France in 1907, when this sculpture was created. In addition to these statements, the critic emphasizes that: „...Brâncuși's treatment is different, more stylized, more abstracted in the various forms he created starting in 1907.” [31] In his research on the life and artistic work of Constantin Brâncuși, Petru Comarnescu focused his efforts on the theme of The Kiss , examining with methodological rigor and analytical perseverance all the variants and evolutionary phases of this emblematic work. His critical approach sought to clarify the genesis of the work, focusing less on its morphological process and more on identifying its sources of inspiration and elucidating the profound meanings of Brâncuși's form and symbolism. Petru Comarnescu questioned the correlations formulated by certain specialists, considering that some of them are debatable or, to a certain extent, eloquent. Numerous art critics and researchers, both Romanian and international, have expressed both interest and confusion regarding this work, seeking to identify the sculptor's sources of inspiration and the meanings underlying its conception. The associations proposed by certain exegetes between Brâncuși's Kiss and the Neolithic menhir statues discovered in France ( La Dame de Saint Sernin , Aveyron) and Romania (Baia de Criș, Hunedoara) or with the contemporary work of the Fauvist painter André Derain - Figure accroupie , have fueled numerous debates about the sources of Fig. 9 / Basorelief Gemeni , Catedrala Saint-Pierre d’Aulnay, Franța Fig. 10 / Statuie Menhir, La Dame de Saint Sernin , Aveyron, Franța 169 168 / / / / Caiete de Arte și Design / nr. 13 / 2025 / / / / Publicație a Centrului de Cercetare și Creație în Artele Decorative și Design / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / /