Design Art Papers 2025 | No. 13

Derain - Figure accroupie , au alimentat numeroase dezbateri privind sursele de inspirație [32] . Observațiile altor critici, între care se numără și Ionel Jianu, au găsit în tema Sărutului anumite corespondențe cu creația lui Auguste Rodin, chiar dacă cele două sculpturi se diferențiază prin viziunea estetică și concepția artistică ce le fundamentează. [33] Dincolo de ipotezele formulate în legătură cu sursele de inspirație, Barbu Brezianu aduce în discuție o analo- gie poetică între Sărutul lui Brâncuși și mitul copacilor îmbrățișați, menționat și de alți exegeți ai creației brâncușiene precum Petru Comarnescu ori Mario de Michelli [34] . Acest mit se regăsește în cultura arhaică a popoarelor indo-europene. S-au formulat, de aseme- nea, comparații ale acestei sculpturi cu basoreliefurile existente pe fațadele catedralelor romanice franceze din Aunis, Tour din Aulnay, Saintonge ș.a. Totuși, Bre- zianu mărturisește că această corespondență ar putea reprezenta mai degrabă o coincidență puțin probabilă. Asimilat unui mic totem, blocul paralelipipedic gravat în piatră, „într-o manieră aparent primitivă”, este interpre- tat de Barbu Brezianu ca o reacție împotriva viziunii estet- ice oficiale, situându-se în opoziție față de romantism și față de conceptele rodiniene. Lucrarea exprimă, în mod metaforic, drumul artistului spre Damasc [35] , după cum însuși Brâncuși mărturisea. Prin simplitatea sa arhaică și prin forma compactă, redusă la esență, Sărutul se con- stituie într-o simbolizare universală a iubirii. Theodor Enescu subliniază că Sărutul avea să devină una dintre cele mai reprezentative și cunoscute opere ale lui Brâncuși „prin amplificarea și aprofundarea sen- sului acestor originale forme sculpturale într-un monu- ment funerar realizat în 1910 în cimitirul Montparnasse din Paris.” [36] Referirile istoricului și criticului de artă se îndreaptă asupra unei versiuni, a treia din serie, care a fost realizată de sculptor pentru a decora mormântul unei tinere studente cu origini rusești, Tania Rașevskaia, înmormântată în cimitirul din Montparnasse și al cărei destin s-a sfârșit tragic sinucigându-se „...în urma unei neînțelegeri cu logodnicul ei, doctorul român Solomon Basile Marbé.” [37] Conform mărturiilor artistului, această operă a fost creată în 1907, fiind urmată de alte două versiuni în piatră realizate în 1908 și aflate, în prezent, în colecții din Statele Unite. În plus, Brâncuși a continuat să revină asupra temei, executând alte variante în anii 1915, 1921 și 1925. În iarna anului 1956, potrivit unui in- terviu acordat pictorului și profesorului polonez, Bohdan Urbanowicz, Brâncuși declara că a reflectat îndelung asu- pra acestei lucrări, străduindu-se să surprindă adevărul esențial și conștientizând cât de mult forma exterioară a două ființe umane îmbrățișate poate să se îndepărteze de acest adevăr. În viziunea sa, Sărutul simbolizează ar- hetipul cuplului universal, expresie a măreției vieții și a morții. [38] Cumpărătorul versiunii Sărutului expus în 1910 a fost Vic- tor N. Popp [39] , un avocat din Craiova, care, conform unor surse, ar fi deținut o colecție remarcabilă de sculpturi aparținând lui Constantin Brâncuși, a doua ca importanță numerică după cea a americanului John Quinn [40] . Piesa aflată în muzeul lui Bogdan-Pitești pare să fi fost un mu- laj turnat după lucrarea originală. Ulterior, aceasta a fost înlocuită cu o variantă cioplită în piatră și consemnată inspiration [32] . The observations of other critics, including Ionel Jianu, have found certain similarities between The Kiss and the work of Auguste Rodin, even though the two sculptures differ in terms of their underlying aesthetic vision and artistic conception [33] . Beyond the hypotheses formulated regarding sources of inspiration, Barbu Brezianu brings up a poetic analogy between Brâncuși's Kiss and the myth of the embracing trees, also mentioned by other exegetes of Brâncuși's work, suchasPetruComarnescuandMariodeMichelli [34] . This myth is found in the archaic culture of Indo- European peoples. Comparisons have also been made between this sculpture and the bas-reliefs found on the facades of French Romanesque cathedrals in Aunis, Tour d'Aulnay, Saintonge, and elsewhere. However, Brezianu admits that this correspondence could be more of an unlikely coincidence. Assimilated to a small totem, the parallelepipedblock engraved in stone, „inanapparently primitive manner,” is interpreted by Barbu Brezianu as a reaction against the official aesthetic vision, standing in opposition to romanticism and Rodin's concepts. The work metaphorically expresses the artist's journey to Damascus [35] , as Brâncuși himself confessed. Through its archaic simplicity and compact form, reduced to its essence, The Kiss constitutes a universal symbolization of love. Theodor Enescuemphasizes that TheKiss wouldbecome one of Brâncuși's most representative and well-known works „by amplifying and deepening the meaning of these original sculptural forms in a funerary monument created in 1910 in the Montparnasse cemetery in Paris.” [36] The historian and art critic refers to a third version in the series, which was created by the sculptor to decorate the grave of a young student of Russian origin, Tania Rașevskaia, buried in the Montparnasse cemetery, whose life ended tragically when she committed suicide „...following a misunderstanding with her fiancé, the Romanian doctor Solomon Basile Marbé.” [37] According to the artist's testimony, this work was created in 1907, followed by two other versions in stone made in 1908 and currently in collections in the United States. In addition, Brâncuși continued to revisit the theme, executing other variants in 1915, 1921, and 1925. In the winter of 1956, according to an interview with the Polish painter and professor Bohdan Urbanowicz, Brâncuși stated that he had reflected at length on this work, striving to capture the essential truth and realizing how much the external form of two embracing human beings can stray from this truth. In his view, The Kiss symbolizes the archetype of the universal couple, an expression of the greatness of life and death [38] . The buyer of the version of The Kiss exhibited in 1910 was Victor N. Popp [39] , a lawyer from Craiova, who, according to some sources, owned a remarkable collection of sculptures by Constantin Brâncuși, second in importance only to that of the American John Quinn [40] . The piece in Bogdan-Pitești's museum appears to have been a cast made from the original work. It was later replaced with a version carved in stone and recorded in the collection inventory drawn up on February 13, 1923 [41] . The alleged disappearance Fig. 11 / Statuie Menhir, Baia de Criș- Hunedoara, România 171 170 / / / / Caiete de Arte și Design / nr. 13 / 2025 / / / / Publicație a Centrului de Cercetare și Creație în Artele Decorative și Design / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / /