Design Art Papers 2025 | No. 13

Valentina ȘTEFĂNESCU Textilele ca arhive ecologice: regenerare, memorie și sustenabilitate / Textiles as Ecological Archives: Regeneration, Memory, and Sustainability Cuvinte cheie / textile; arhive ecologice; memorie materială; regenerare; sustenabilitate; eco-design; artă contemporană; Rezumat / Articolul explorează conceptul de textile ca arhive ecologice, analizând modul în care materialele textile funcționează simultan ca suporturi de memorie, organisme vii supuse transformării și platforme pentru practici sustenabile. Pornind de la ideea că fibrele textile înregistrează urmele corpului, ale timpului și ale naturii, studiul urmărește trei direcții principale: memoria materială, procesele ecologice și dimensiunea etică a sustenabilității. Textilele păstrează amprente afective și culturale prin uzură și reparație, se regenerează prin procese naturale precum vopsirea vegetală, eco-print-ul, oxidarea sau cultivarea miceliului și se reintegrează în cicluri sociale și economice prin reutilizare și upcycling. Artiști contemporani precum Celia Pym, Magdalena Abakanowicz, Claudy Jongstra sau Diana Scherer demonstrează că textilele pot funcționa ca arhive vii, capabile să documenteze relația dintre natură, cultură și comunitate. În acest sens, textilele nu mai sunt percepute doar ca obiecte utilitare, ci ca entități active care reflectă interdependența dintre estetică, ecologie și responsabilitate socială. Articolul propune astfel o viziune holistică asupra textilelor, ca documente ale trecutului, dar și ca resurse regenerative pentru un viitor sustenabil. Introducere Textilele, prin natura lor fragilă și intimă, ocupă un loc aparte în relația dintre om, memorie și mediu. Ele nu sunt doar obiecte utilitare sau decorative, ci adevărate „arhive vii”, capabile să înregistreze urmele corpului, trecerea timpului și transformările naturii. Această dimensiune arhivistică devine tot mai relevantă într-un context marcat de crize ecologice și culturale, unde materialitatea trebuie regândită dintr-o perspectivă a continuității și a grijii. Conceptul de arhivă ecologică aplicat textilelor presupune o dublă abordare: pe de o parte, ele funcționează ca mar- tori ai trecutului – prin urmele de uzură, patina materi- alului sau intervențiile de reparație; pe de altă parte, ele se prezintă ca resurse regenerative, capabile să renască prin procese naturale (vopsire vegetală, eco-print, oxi- dare, mucegai, cultivare de rădăcini) sau prin practici de reutilizare și upcycling. Astfel, textilele se situează într-un spațiu de frontieră între memorie și viitor, între cultură și ecologie. Această cercetare are la bază o analiză a literaturii de spe- cialitate și o selecție comparativă de studii de caz din arta contemporană. Sursele teoretice provin atât din antro- pologia materialității [1][2] , cât și din studiile despre suste- nabilitate în modă și textile [3][4] , completate de contribuții recente din literatura de specialitate în domeniul designu- lui textil [5][6] . Artiștii analizați – Celia Pym, Magdalena Introduction By their intimate and fragile nature, textiles occupy a special place in the relation among humans, memory, and environment. They are not merely utilitarian or decorative, but true “living archives” able to record traces of the body, the passage of time, and natural transformations. This archival dimension gains relevance in a context marked by ecological and cultural crises, where materiality must be re-imagined through care and continuity. Applied to textiles, the ecological archive implies a double approach: as witnesses of the past—through wear, patina, or visible repairs—and as regenerative resources capable of renewal via natural processes (plant dyeing, eco-printing, oxidation, mould, root cultivation) or through reuse and upcycling. Textiles thus inhabit a threshold between memory and future, culture and ecology. This research draws on a literature review and a comparative selection of case studies from contemporary art. Theoretical sources stem from the anthropology of materiality [1][2] and from sustainability studies in fashion and textiles [3][4] , complemented by recent contributions in textile design [5][6] . The artists analysed—Celia Pym, Magdalena Abakanowicz, Claudy Jongstra, and Diana Scherer—were selected Keywords / textiles; ecological archives; material memory; regeneration; sustainability; eco-design; contemporary art; Summary / This article explores the concept of textiles as ecological archives, analysing how textile materials function simultaneously as carriers of memory, living organisms subject to transformation, and platforms for sustainable practice. Starting from the premise that fibres register the traces of the body, time, and nature, the study follows three main directions: material memory, ecological processes, and the ethical dimension of sustainability. Textiles preserve affective and cultural imprints through wear and repair; they regenerate through natural processes such as plant dyeing, eco-printing, oxidation, or mycelium cultivation; and they re-enter social and economic cycles through reuse and upcycling. Contemporary artists such as Celia Pym, Magdalena Abakanowicz, Claudy Jongstra, and Diana Scherer demonstrate that textiles can operate as living archives capable of documenting relations between nature, culture, and community. In this sense, textiles are no longer perceived merely as utilitarian objects but as active entities reflecting the interdependence of aesthetics, ecology, and social responsibility. The article thus proposes a holistic view of textiles as documents of the past and regenerative resources for a sustainable future. 239