Design Art Papers 2025 | No. 13

Abakanowicz, Claudy Jongstra și Diana Scherer – au fost selectați pe baza relevanței conceptuale și a diversității abordărilor, de la reparație și memorie individuală până la bio-design prospectiv. Prin integrarea acestor perspective, articolul își propune să demonstreze că textilele trebuie înțelese nu doar ca ma- teriale decorative sau funcționale, ci ca arhive ecologice complexe. Ele reflectă o memorie materială acumulată în timp, sunt supuse unor procese regenerative care le resemnifică și oferă un teren fertil pentru practici sustena- bile și etice. În același timp, ele devin instrumente critice și poetice prin care putem imagina un viitor al materialității bazat pe grijă, continuitate și interdependență [7][8] . 1. Memoria materială a textilelor Textilele au o capacitate unică de a păstra urmele trecerii timpului și ale interacțiunii cu corpul. Spre deosebire de alte obiecte, ele se află într-o permanentă intimitate cu utilizatorul – sunt purtate, atinse, spălate, reparate – iar această proximitate face ca fibrele să devină purtătoare de amprente afective și culturale. Daniel Miller subliniază că obiectele cotidiene, aparent banale, acumulează de-a lun- gul timpului valori și semnificații complexe, transformân- du-se în „arhive materiale ale vieții sociale” [2, p. 62] . Reparația este unul dintre modurile prin care memoria materială devine vizibilă. În tradițiile japoneze, tehnica sashiko – cusătura decorativă folosită pentru a întări țesăturile – evidențiază imperfecțiunile în loc să le ascundă, conform unei filosofii apropiate de principiile wabi-sabi, care valorizează frumusețea impermanenței [9, p. 41] . În prac- tica artistică contemporană, artista Celia Pym a readus această dimensiune în atenție prin lucrări precum Norwe- gian Sweater, unde zonele reparate devin accente vizuale și emoționale. Cusăturile colorate marchează rupturile nu ca defecte, ci ca straturi de memorie, transformând obiectul într-o arhivă afectivă a vieții purtătorului [10, p. 27] . Această viziune contrastează cu abordarea Magdalenei Abakanowicz, pentru care fibra nu documentează doar intimitatea individuală, ci devine o piele colectivă. În seria Abakans (1960–1970), artista a folosit fibre de iută, sisal și cânepă pentru a crea structuri monumentale, ce evocă si- multan fragilitatea corpului și forța comunității. Prinmonu- mentalizarea textilului, Abakanowicz a transformat fibrele în arhive simbolice ale memoriei istorice și sociale [11, p.15] . Studiu comparativ – Memoria materială a textilelor • Celia Pym— reparație vizibilă →memorie individuală & afectivă→pulovere vechi, darning→textilele devin arhive intime. •Magdalena Abakanowicz —monumentalizare a fibrei → memorie colectivă & istorică→ iută/sisal/cânepă→arhive simbolice ale identității colective. 2. Procese ecologice și regenerative Datorită naturii lor organice, textilele sunt supuse unui ciclu permanent de transformare. Fibrele naturale – bumbac, lână, mătase sau in– interacționează cumediul, absorbmirosuri, se decolorează, se uzează și pot fi regenerate prin intervenții ar- tistice sau naturale. Tim Ingold descrie materialele ca entități „vii”, implicate în procese continue de devenire [1, p. 21] . Textilele ilustrează perfect această perspectivă: își schimbă forma și cu- loarea în funcție de timp, climă, folosire și îngrijire, devenind documente vizibile ale relației dintreomși natură. for conceptual relevance and diversity of approaches, from repair and individual memory to prospective bio- design. Integrating these perspectives, the article contends that textiles should be understood not only as decorative or functional materials, but as complex ecological archives. They embody accumulated material memory, undergo regenerative processes that re-signify them, and provide fertile ground for sustainable and ethical practice. At the same time, they become critical and poetic instruments with which to envision a future of materiality grounded in care, continuity, and interdependence [7][8] . 1. Material Memory of Textiles Textiles uniquely retain traces of time and bodily interaction. Unlike other objects, they remain in constant proximity to users—worn, touched, washed, repaired—so fibres become carriers of affective and cultural imprints. Daniel Miller notes that everyday objects, seemingly banal, gather complex values over time, becoming “material archives of social life” [2, p. 62] . Repair is one way in which material memory is made visible. In Japanese traditions, sashiko—a reinforcing decorative stitch—highlights imperfections rather than hiding them, resonating with wabi-sabi aesthetics that value impermanence [9, p. 41] . In contemporary practice, Celia Pym’s works—such as Norwegian Sweater— foreground this dimension: colourful darning marks ruptures not as flaws but as strata of memory, turning garments into affective archives of the wearer ’s life [10, p. 27] . This vision contrasts withMagdalena Abakanowicz’s focus, where fibre becomes a collective skin rather than recording individual intimacy. In the Abakans (1960s–1970s), jute, sisal, and hemp form monumental structures evoking bodily fragility and communal strength. Monumentalising fibre, Abakanowicz transforms textiles into symbolic archives of historical and social memory [11, p. 15] . Comparative study – Material memory of textiles • Celia Pym— visible repair → individual & affective memory → old sweaters, darning → textiles as intimate archives. • Magdalena Abakanowicz — monumental fibre → collective & historical memory → jute/sisal/hemp → symbolic archives of shared identity. 2. Ecological and Regenerative Processes Owing to their organic nature, textiles undergo continuous transformation. Natural fibres—cotton, wool, silk, flax—interact with environment, absorb smells, fade, wear, and can be regenerated by natural or artistic interventions. Tim Ingold treats materials as „alive,” involved in ongoing processes of becoming [1, p. 21] . Textiles exemplify this: their form and colour shift with time, climate, use, and care, becoming visible documents of human–nature relations. În practica artistică și de design contemporan, aceste pro- cese sunt valorificate ca parte a unui discurs ecologic: vop- sirea vegetală, eco-print-ul, oxidarea/ruginirea generează urme specifice, unde timpul și chimia devin co-autori. În alte cazuri, mucegaiul și fungii sunt utilizați ca agenți cre- ativi; Anna Tsing argumentează că ciupercile reprezintă metafore ale rezilienței și regenerării în „ruinele capitalis- mului” [8, p. 6] . Direcțiile recente explorează biomimetismul și materia- lele regenerative. Diana Scherer, în proiectul Interwoven (2019), cultivă rădăcini în tipare prestabilite, obținând structuri textile ce îmbină designul cu procese biologice – textilele devin arhive biologice care documenteazămemo- ria creșterii și intenția designului [12] . 3. Sustenabilitate și etică Industria textilă și de modă este una dintre cele mai po- luante, responsabilă pentru consummasiv de apă, emisii și deșeuri [3, p. 89] . În acest context, textilele ca arhive eco- logice capătă o dimensiune etică, propunând revaloriza- rea materialelor prin reutilizare, reparație și regenerare. Kate Fletcher vorbește despre craft of use – prelungirea vieții obiectelor prin întreținere și reparație [3, p. 34] . Studiile recente subliniază economia circulară în dome- niul textil: reciclare, upcycling și recuperarea deșeurilor extind ciclul de viață al materialelor [6, p. 12] . Dincolo de impactul ecologic, textilele au rol social: proiectele co- munitare de reutilizare și atelierele de reparație devin catalizatori ai dialogului și coeziunii. În această direcție, Claudy Jongstra folosește lână din ferme proprii și vop- sire naturală pentru instalații care evocă peisaje eco- logice (Landscape in Felt, 2015) [13] . 4. Textilele ca arhive între artă și cercetare Patru cazuri evidențiază pluralitatea conceptului: — Celia Pym: Norwegian Sweater — reparație vizibilă, arhivă afectivă [10, p. 27] . — Magdalena Abakanowicz: Abakans — memorie colectivă monumentalizată [11, p. 15] . —Claudy Jongstra: Landscape in Felt—ecologiematerială și patrimonială [13] . — Diana Scherer: Interwoven — bio-design, arhivă biologică prospectivă [12] . Aceste direcții pot fi cartografiate pe un continuum: mem- orie individuală (Pym) – memorie colectivă (Abakanow- icz) – ecologie materială (Jongstra) – viitor & regenerare (Scherer). Cf. lucrări de cadru despre culturilemeșteșugului și curato- riat/etică materială [14–18] . 5. Studii de caz aplicate 5.1. Proiect personal – Straturile Timpului Lucrarea Catching the trill, a reutilizat materiale în- vechite și fragile - mătase decolorată, bumbac uzat, fragmente marcate de timp. Imperfecțiunile au fost in- tegrate ca martori vizuali ai memoriei. Prin eco-impri- mare, textilele au fost regenerate cromatic, în timp ce broderia vizibilă a acționat ca un script secundar, mar- când cicatricile materiale. Instalația stratificată evocă trecerea timpului și fragilitatea materialului, precum și posibilitatea regenerării. In contemporary art and design, such processes are embraced as part of an ecological discourse: plant dyeing, eco-printing, and oxidation/ rusting generate specific marks where time and chemistry co-author outcomes. Moulds and fungi may serve as creative agents; Anna Tsing reads fungi as metaphors of resilience and regeneration in „capitalist ruins” [8, p. 6] . Recent directions explore biomimicry and regenerativematerials. In Interwoven (2019), Diana Scherer cultivates roots within predetermined patterns, yielding textile structures that merge design and biology—textiles as biological archives recording both the memory of growth and design intention [12] . 3. Sustainability and Ethics The textile/fashion industry is among themost polluting sectors, responsible for massive water use, carbon emissions, and waste [3, p. 89] . Within this context, textiles as ecological archives carry an ethical stake, proposing re-valuation through reuse, repair, and regeneration. Kate Fletcher’s craft of use emphasises extending the life of existing items through maintenance and repair [3, p. 34] . Recent studies underline circular economy strategies: recycling, upcycling, and waste recovery extend material life cycles [6, p. 12] . Beyond ecological impact, textiles play social and cultural roles: community projects of reuse andmending workshops catalyse dialogue and cohesion. Claudy Jongstra uses wool from her own sustainable farms and natural dyes to create installations evoking ecological landscapes (Landscape in Felt, 2015) [13] . 4. Textiles as Archives between Art and Research Four cases illustrate the plurality of the concept: — Celia Pym: Norwegian Sweater—visible repair, affective archive [10, p. 27] . — Magdalena Abakanowicz: Abakans— monumentalised collective memory [11, p. 15] . — Claudy Jongstra: Landscape in Felt—material ecology and heritage [13] . — Diana Scherer: Interwoven—bio-design, prospective biological archive [12] . These directions map a continuum: individual memory (Pym) – collective memory (Abakanowicz) – material ecology (Jongstra) – future & regeneration (Scherer). Cf. framing works on craft cultures and curatorial/ ethical approaches to materiality [14–18] . 5. Applied Case Studies 5.1. Personal Project – Layers of Time The work re-used aged and fragile materials— faded silk, worn cotton, fragments marked by time. Imperfections were integrated as visual witnesses of memory. Through eco-printing, textiles were chromatically regenerated, while visible embroidery acted as a secondary script marking material scars. The layered installation evokes time’s passage and material fragility as well as the possibility of regeneration. 241 240 / / / / Caiete de Arte și Design / nr. 13 / 2025 / / / / Publicație a Centrului de Cercetare și Creație în Artele Decorative și Design / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / /